joi, 8 iulie 2010

Când ştii că un copil nu muşcă

La 9:05 vorbeam cu portarul de la intrarea în curtea Muzeului Ţăranului Român, îl întrebam, nu ştiu de fapt ce-l întrebam sau mai bine zis ştiam că n-am ce să-l întreb dar era cam devreme şi mă gândeam ce bine-ar fi să se găsească şi pentru Kiti un locuşor la atelierul de creativitate ce va începe cât de curând. Am parcat cincizeci de metri mai încolo de poartă şi m-am asigurat că nu a deschis nimeni mai înainte de vreme muzeul. Cu atâtea opriri şi schimbări de plan (din astea de pe urmă am avut câteva chiar înainte de ora noua) Kiti s-a agitat la început apoi a trecut într-o mică criză împingându-mă spre disperare, of, de s-ar linişti, cu gândul că pierde abia întrezărita ocazie să cunoască nişte copii şi un profesor, noi toţi, pe care i-ar putea întâlni într-un cadru atât de frumos si relaxant.

Impreuna cu copiii şi cu Alina, cea care a vrut să o însoţească pe Kiti, în caz că va fi primită, la atelierul de la muzeu, ne-am petrecut restul de minute până la ora zece în Starbucks, noi, fetele mari, cu câte un capuccino non-fat, Alina mi-a mulţumit pentru ideea mea cu nonfat, eu am boscorodit-o spunându-i că dacă ea îmi mulţumeşte pentru asta atunci eu ar trebui să mă ruşinez că nu mi-am comandat dublu nonfat, iar copiii au împărţit o ciocolăţică neagră, poate o ştiţi, aia în ambalaj roşu. Era destul de aglomerat pentru ora aceea, poate că aşa e însă densitatea de oameni pe metru de starbucks la ora aia, dar lucrul ăsta împreună cu muzica din cafenea a ajutat să estompeze gălăgia răbufnirii lui Kiti şi doar câteva capete s-au răsucit inspreacolo cu destulă discreţie. Ciocolata care a venit după câteva minute a reuşit să îi încuie undeva în spate nefericirea lui Kiti astfel că m-au învăluit iar miraculos raze de soare de după perdeaua groasă de nori.

La zece fix am deschis poarta grea a muzeului şi, jos în stânga, am întâlnit-o pe artista Ruxandra Grigorescu, cea care pregătea atelierul de cusături. I-am explicat că aş fi dorit să o înscriu şi pe Kiti la atelierele de vacanţă însă problema ei m-a împiedicat să ocup un loc pe lista celor doritori. Şi că aş vrea să încerce şi Kiti să intre în contact cu alţi oameni, mai ales într-o astfel de activitate. Îi mulţumesc mult Ruxandrei Grigorescu pentru faptul că ne-a primit imediat, că a avut încredere în noi şi i-a dat şi lui Kiti din bunătatea ei fără nici o ezitare. Kiti a simţit liniştea şi armonia de acolo şi şi-a răsplătit binefăcătorii printr-o purtare exemplară până la sfârşit. Aş fi arătat şi geanta cusută de Kiti la atelier însă m-am grăbit să scriu înainte să scot aparatul foto. Mai târziu.

2 comentarii:

adra_bell spunea...

abia astept sa pui geanta facuta de Kiti:)

MihaelaMaria spunea...

da, o pun in curand, n am vreme acum sa o pozez, de fapt sa o scot din aparat dar vine!