Iată că a sosit momentul la care Horica visează de mult: să aibă primul său animal de care să se îngrijească. De fapt sunt două, adică doi porumbei mesageri iar mâine ajung la Horica acasă. Cu căsuţă cu tot. Ce teză la matematică, ce meci de tenis? Toate astea s-au mai întâmplat în trecut. Dar porumbeii, porumbeii pe care îi aşteaptă încă de dinainte de a exista ouăle lor, vin mâine de la 300 de km...cu maşina. Ce-i mai aşteaptă!
Fără legătură cu porumbeii lui Horica, Felix e din nou încrezător că ... poate zbura! După o căzătură pe asfalt care i-a lăsat o bubă întinsă în zona încheieturii mâinii stângi şi i-a mai lăsat dezamăgirea că e parţial imobilizat, a exclamat, în fine, ''ce bine că pot să dau din nou din aripioare''! Asta deşi se prezintă (încă) cu expresia ''sunt pisicuţa pis-pis nicicum".
6 comentarii:
Si Kiti?
Of, aripioarele astea ale lor: sper sa nu se franga nicioadata!
da, de kiti n am mai apucat sa scriu nimic pt ca am vrut sa i fac o bucurie lui horica si sa arat lumii porumbeii lui de care e atat de mandru si, pe cand inca puneam pozele l am vazut pe horica pe geam venind de la scoala si am publicat repede postarea sa fie.
Primim si noi un mesaj prin porumbei sau e drumul prea lung si asteptam in continuare posta electronica?
laura, cred ca deocamdata mergem cu mailul intrucat porumbeii, desi ei chiar duc mesaje la mii de km, trebuie sa invete inainte drumul pana la voi, adica trebuie dusi de cateva ori pana acolo si inapoi. totusi, pana la medias cred ca o sa ajunga cand se fac mai mari. daca totusi vrei sa scrii cu creionul imi pun cutie postala de dragul tau :)
e ok si cu cutie postala, sa ne trimiteti adresa. cand veniti data viitoare la noi, sa luati si porumbeii totusi sa invete drumul:)
s a facut! sunt asa de frumosi! puii! ma port cu ei ca cu niste catei, nu stiu sa ma port cu pasarile.:)
Trimiteți un comentariu