O, sancta simplicitas

Înjunghiaţi pe la spate, aşa ne-am pomenit acum, aproape de sfârşitul anului şcolar, de către un grup aflat în cârdăşie, şi eu şi Alina 1 şi Alina 6 dar mai ales Kiti. Am cerut o caracterizare de la şcoală şi am obţinut-o împreună cu toată frustrarea eruptă din neputinţa unei profesoare de a ţine cinci copii în frâu, frustrare pe care a mascat-o, poate neintenţionat, în chip de plângere 'mai sus' împotriva celui mai nou şi mai neconvenţional elev al clasei şi anume, Kiti. Şi, ca o potrivire miraculoasă, azi de dimineaţă, în ziua în care am fost chemată din nou la şcoală pentru a mi se înmâna caracterizarea copilei mele, reprezentanta părinţilor clasei lui Kiti, evident, o mamă, a dat dirigintei o foaie scrisă la computer în care ei, părinţii copiilor clasei a doua, se plângeau pe aceeaşi melodie falsă, cu aceleaşi versuri învechite, de Kiti, Kiti cea pe care abia au zărit-o de câteva ori în viaţa lor. Au pecetluit foaia trădătoare cu semnăturile lor laşe, uitând pentru moment că sunt şi ei părinţi. Nu i-am văzut la faţă pe ei, semnatarii, însă iscăliturile lor iresponsabile şi egoiste mi-au fost fluturate prin faţa ochilor de toate trei doamnele din faţa mea ca argument decisiv în favoarea...în favoarea unui fapt pe care n-au avut curajul şi temeiul legal să mi-l spună verde-n faţă. Le-am ajutat eu dar n-au recunoscut. Atunci what is the point? Am convenit, în ciuda lor, să încheiem anul şcolar în aceeaşi formulă de frecvenţă a lui Kiti la şcoală. Apoi, mai vedem. În definitiv şi paradoxal pentru tot circul ăsta toţi cei direct implicaţi recunosc că progresele lui Kiti sunt evidente. Tocmai de aceea cred că diriginta clasei s-a folosit, repet, poate nepremeditat, de cele trei probleme comportamentale ale lui Kiti pentru a îşi manifesta necontrolat frustrările legate de meseria ei şi condiţiile grele în care aceasta se desfăşoară.Ceea ce este profund nedrept si imoral.