Gata. Ne-am mutat la casă nouă. La ţară sau... în câmp. Vuietul rafalelor de vânt ce dau ocol casei prin nordul ei şi învăluie cămăruţa lui Horica confirmă că stăm pe câmp. E superb acum, cu zăpadă. Copiii sunt cei mai încântaţi, vor să construiască o bază (''ce-i aia cazemată?''). şi dintre ei Horica conştientizează cel mai tare de ce se bucură atât de mult. Cred şi eu! A văzut aşa: fazani , iepuraşi, nevăstuici, urme de căprioare, câini-şi ăştia se socotesc, acum îi hrăneşte şi îi cheamă ceea ce nu îndrăznea în oraş, la bloc.
Kiti? Nu te-ai aştepta de la ea să treacă uşor dintr-un loc într-altul. Dar nu e cazul. Surprinzător, are un simţ al orientării bine dezvoltat. Şi se adaptează cu uşurinţă la schimbarea spaţială. Nu la fel de uşor îi e să schimbe activitatea ce intră în rutina ei. Dar, iarăşi mă pun în pielea ei, şi eu urăsc să schimb brusc planul imediat. Kiti are şi ea cameră cu rafturi, pat şi scaune de lemn, uşi de dulap din plastic roşu, roşu ca şi patternul perdeluţei ei. I se potriveşte, Kiti e caldă şi naturală ca lemnul şi plină de iubire şi cu zvâcniri vulcanice ca inimioarele roşii de pe perdeluţă. Patul ei îşi aşteaptă portiţa, şi noi o aşteptăm. Mă tem că până vine comanda, îi dispare utilitatea, Kiti a căzut din pat doar în prima noapte în care a dormit în el.
Felix urcă şi coboară scara casei de jumătăţi de zeci de ori pe zi. Camera lui încă nu arată cum am gândit-o. Deocamdată e spaţiu de depozitare pentru saci de haine, jucării, pantofi (aha, poate acolo îmi sunt ghetele de zăpadă, ce le-am mai căutat!). Plus biblioteca migrata de la Horica din cameră de pe vremea perioadei sale preşcolare. Plus zeci (de data asta) de maşinuţe, piesuţe, jucărele în general răspândite peste tot. Măcar am scăpat de ele în camera de zi, ura!
De fapt tot de mai sus n-a fost decât un pretext ca să pot să scriu că da, la primul turneu de tenis de categorie superioară, 12 ani, Horica a învins. Când te concentrezi bine, e greu să nu-ţi iasă. Mai ales dacă ştii. Hi, hi. 6-3, 6-2, astăzi. Ca să nu uite.
14 comentarii:
felicitaaaaaaaaaaaaaari!
Ce baiat mare si multitalent ai!
multumesc, degetica, ma laud si eu cu el ca-i baiat bun:)
Să fie într-un ceas bun, să stăpâniţi sănătoşi.
multumim, marius!
Felicitări, Horia! Îţi simt bucuria de mamă!
Şi să stăpâniţi sănătoşi căsuţa! Eu azi-noapte am visat cum se construia un bloc, în care ar putea fi şi casa noastră... temporară, desigur :)) Deh, vise/griji de gravidă!
Casuta pe pamant si cu ceva gradina este cea mai buna. Si baietii mei sunt incantati de zapada din gradina si se intrec sa faca urme.
Sa fie intr-un ceas bun!
multumesc, altheate, asa e, primele zile nici nu mi a dat prin cap sa le zic copiilor sa iasa in curte, apoi au iesit si acum vor afara din juma in juma de ora :)
aurelia, e asa de bine acasa! sper sa ti se indeplineasca visul, sa aveti si voi locusorul vostru! multumesc!
Pai bucurie va daruiasca Domnul, sa o locuiti voiosi si sanatosi, indelung! Chiar azi am semnat si eu antecontractul primei mele case:) Un micut apartament cu 2 camere, intr-un bloc gri... dar pentru o persoana, e un inceput. Aproape un miracol de fapt. Visul ramane o casa pe pamant, cu gradina si curte, dar asta poate cand o sa existe si o familie care sa misune prin ea ele.
Va imbratisez cu gandul si va impartasesc bucuria!
Multumim Ioana, sa te bucuri si tu in casuta ta cea mica din blocul gri :) care nu o sa mai fie atat de gri, cel putin pe interior, in curand!
Felicitari si sa o stapaniti sanatosi.
Bravo lui Horia pentru rezultatul de la tenis.
ah, multumesc mult si eu. deocamdata m-au epuizat cautarile si birocratiile (in desfasurare inca) - dar astept si eu cu emotie sa ma mut:)
Felicitari si numai momente frumoase va dorim in casa noua!
Go, Horia, go!
@ceska & mariaM-multumesc mult pt urari si pt felicitarile adresate lui horica. e foarte bine si frumos aici, acasa dar avem si aventuri, sper sa am timp sa le povestesc macar ca merita retinute :)
@ioana, tin pumnii sa ajungi cat mai repede in casuta ta!
Trimiteți un comentariu