Fără inhibiţii

Nu, nu este moda nouă pentru băieţi mici. Şi nu este nici ţinuta preferată pentru ieşiri. Deşi cine ne cunoaşte şi ne vizitează iarna m-ar putea contrazice, nu-i aşa, din moment ce este întâmpinat invariabil de copiii în strampi.

Ei bine, deşi nu e nici la modă dar nici alegerea mea perfectă şi deşi am ieşit din casă cu Felix îmbrăcat în pantaloni şi haină groasă în potrivire perfectă cu vremea rece şi ploioasă, nu am reuşit să rămânem la fel decât până la maşina din spatele blocului întrucât Felix, în ciuda faptului că mămica lui îl roagă să nu se bălăcească oricând şi în orice condiţii în bălţile formate aleatoriu la fiecare ploaie, a sărit cu patos în prima baltă serioasă, nu se-ncurca cu orice adunătură neînsemnată, transformându-şi blugii în nişte învelitoare reci, ude şi respingătoare pentru gambe. Ca atare l-am dezbrăcat într-o suflare alungând cu repeziciune sursa de umezeală, precaută şi temătoare ca în faţa unei posibile contaminări microbiene.
Şi ne-am continuat, de fapt abia început, treburile.

În cazul ăsta valoarea eventual negativă (prin ciudăţenie şi lipsă de convenienţă) a aspectului neobişnuit al copilului s-a anulat, părerea mea, prin contrastul extravagant dintre haina groasă şi umflată din partea superioară şi picioarele subţiri, păsăreşti de sub haină, creând o imagine nostimă. Iat-o: