duminică, 27 septembrie 2009

Cum îşi începe Kiti ziua, un tic nervos şi un breloc

Nu este cel mai simplu lucru pe lume să stai întins în pat alături de Kiti. Asta însă doar dacă nu o cunoşti bine pe Kiti. În primul rând trebuie să ştii că pe la orele dimineţii, atunci când cocoşii ne dau bineţe şi somnul este, în cazuri ca al meu, cel mai dulce cu putinţă, vei avea o trezire relativ brutală din cauza zgomotului metalic al protecţiei de uşă care întâlneşte gresia în cădere împinsă de Kiti. Invariabil, dimineaţă de dimineaţă. În secundele următoare uşa întredeschisă a dormitorului se izbeşte de perete şi Kiti plonjează ca o înotătoare în patul în care somnul s-a întrerupt fără voia sau controlul tău. De acum, să te ţii bine, patul se transformă într-o barcă pe o mare agitată, barca ce o loveşte fără milă din toate părţile obligându-i pe vâslaşi să se ferească de eventualele lovituri primite. Cu o pernă, o inimă cu două braţe, roşie, de la Ikea, în braţele mele mă protejez de picioarele lungi şi dispuse pe multe traiectorii ale lui Kiti. Cu toate astea mă simt foarte bine când îşi lipeşte obrăjorii rotunzi şi buziţele moi de faţa mea. Pentru că aşa îi place ei să stea, cuibărită cu fătuca peste a mea sau a lui tati. Iar corpuşorul ei de fetiţă, corpuşor în mişcare aproape continuă, îmi calcă braţe, picioare, trunchi punându-mi sângele în mişcare ca intr-un veritabil masaj. Şi apoi, sincer, cui nu-i face plăcere un masaj? Mie, întotdeauna cu drag, iar astăzi, cu atât mai mult cu cât un junghi intercostal nu-mi dă pace.

Felix este supărat pe mine, altfel de ce mi-ar spune pe ton iritat, mami, niciodată mai vobesc cu tine şi este supărat şi pe Kiti fiindcă am un tic nevos pe Kiti fiindcă îmi ia jucăria.

Tati nu-i acasă acum, o să se bucure să afle când va veni că am găsit uscătorul de păr pe care l-am căutat împreună disperaţi aseară prin toate locurile prin care orice om normal l-ar căuta într-o casă, până când părul proaspăt spălat al lui Horica s-a uscat de la sine. Chiar dacă ştim că Kiti aruncă obiecte după calculator, nu ştim cum a ajuns la uscătorul de păr al cărui loc este pe un dulap, pentru că, da, acolo l-am găsit, după calculator.

La finala turneului de tenis vremea a fost perfectă pentru jucatori dar si pentru spectatori, jocul destul de frumos, doar Horica a rămas dezamăgit şi cu mingea pentru autografe nesemnată de nici un campion anul acesta. S-a consolat cu un mic breloc în formă de miniminge de tenis montat deja la ghiozdan pe partea opusă celei de care atârnă brelocul-leopard.

4 comentarii:

alina spunea...

Kiti a voastra isi incepe ziua asemanator cu cele doua mai maricele ale mele. :)
Dar pe Felix ce l-a suparat asa de tare? :(

MihaelaMaria spunea...

de fapt si la noi sunt doi care ne cuceresc patul de dimineata. felix este al doilea dar el o face ceva mai delicat decat sora lui asa ca aproape ca nu-l simtim. daca ma gandesc bine totusi imi dau seama ca il simt destul de puternic si pe felix intrucat are un obicei de pe cand era bebe si sugea sa ma tina/traga de par. probabil insa ca si eu m-am "tabacit" de atata tras:).

felix se supara repede la fel cum se si impaca, doar ca de cand e mai maricel se exprima mai ferm si atunci are si replici inafara de plans.

luminitza spunea...

mie-mi spui de cat de dragi mi-s chiotele lui luca atnuci cand se da pe tobogan pe genunchii mei?!
sa tot incepi ziua cu asemenea alintari!

MihaelaMaria spunea...

chiar asa, luminita, cate coate, genunchi primesti de dimineata, tot sunt depasite de gudurelile si mangaierile lor de dimineata!