luni, 16 martie 2009

Poza



Kiti pune patratelul de lemn pe cutie,
l-a pus si in, si sub. Le stie.
Asa cum stie si literele sau culorile sau lucrurile din jurul ei sau actiunile pe care le facem noi.
Kiti are un limbaj receptiv foarte bogat.
Putin cate putin lucrurile capata sensuri.

Ma uit la poza asta. Ii vad ochisorii frumosi ce tintesc la 50 cm de ea. Cer un feedback Alinei. Comunica.

E doar o poza facuta cu telefonul. Dar mi-e extrem de draga. Nu pentru ca pare altcineva, adica un copil tipic, ci pentru ca o surprinde pe Kiti intr-un moment de receptivitate maxima.

Si ea e tot Kiti a noastra. O scolarita silitoare.

4 comentarii:

alina spunea...

Ai o fetita extraordinar de frumoasa si simpatica. Se vede chiar si asa, din poza asta facuta cu telefonul! :)
Sa va dea Dumnezeu multa multa sanatate!

MihaelaMaria spunea...

mie imi place mai ales ca e atat de conectata!

va imbratisez si eu pe toate 4:)!

Marius Filip spunea...

Este dulce.

Este curios că, mie cel puţin, îmi pare că în fiecare poză arată altfel, parcă ar fi altă persoană.

De exemplu, în această fotografie are un aspect meridional - păr negru, pielea măslinie - parcă ar fi o fetiţă din Levant.

În fotografia în care stă întinsă pe iarbă este înaltă şi blondă, ca o fată nordică.

Iar în alte fotografii apare ca o brunetă cu ten deschis.

Eşti sigură vă-i aceeaşi fată? :o)

MihaelaMaria spunea...

O sa-i transmit observatiile tale spunandu-i "esti frumoasa, Kiti!" pentru ca ii place, se alinta ca o pisicuta (cum ii spune si numele) cand ma aude. Si tati are pentru ea si n umai pentru ea o "voce de iubire" care o atrage ca un magnet.

da, e ea peste tot (daca nu e Horia sau Felix).