Filozofie aplicata

Dimineata de duminica, iarna, rece afara, cald in casa. Tihnita, ca orice dimineata de duminica.
Micul dejun luat fara graba obisnuita din afara sfarsitului de saptamana.
Unul dupa altul copiii parasesc bucataria lasandu-ma stapana si angajata deopotriva a incaperii. In timp ce cafeaua isi lasa aroma in apa clocotita, strang si restabilesc ordinea camerei.
Dar nu sunt singura. Nu toti copiii au plecat. Unul a ramas sa mestece ultima imbucatura. Cat de rabdator ai fi, tot te plictisesti pana da gata Horia o felie de paine. Asa ca, spre bucuria mea, am companie. Si nu una oarecare :)

A reusit sa inghita. Ce usurare! Mai trebuie sa bea o cana cu lapte si gata si micutul sau dejun. Ei, dar daca e duminica, e timp pentru "latte spumoso". E creatia lui Horia, daca va intereseaza cereti-i lui patentul. Pentruca atunci cand e gata este tare aratos. E o bautura calda, servita intr-un pahar inalt, de culoare bej, cu multa spuma de lapte, cu praf de scortisoara deasupra, cu lingurita colorata si pai deasemenea in ea. Suna bine, nu-i asa? Dar ca sa fie la fel de buna precum se prezinta, ei, pentru asta trebuie suflet! Pe care Horia chiar il pune cand o prepara. Si mai pune in afara de suflet si multe cuvinte de alint. O dezmiarda: "stii, mami, trebuie sa ai multa rabdare ca sa obtii o spuma atat de inalta!".
"Da, dar nu folosesti prea multe cani, tacamuri?"
"Nu, altfel nu iese asa cum trebuie".
"Patience is its own reward" (ceva de genul cu rabdarea treci marea).
"Cine a spus asta?"
"Fred!"
"Fred???"
"Da, din Scooby doo!"
"Ha, ha, credeam ca vreun filozof celebru."
"Pai asta si e, filozoful din Scooby doo!"
"Da, ai dreptate."
...
Cafeaua e gata in ceasca, bucataria si-a regasit echilibrul.
Ma pregatesc sa plec de-acolo, ii mai arunc o privire intrebatoare lui Horia, "ei, n-ai terminat inca?".
"Latte spumoso" e in pahar si el, paiul si lingurita colorate sunt si ele plasate in locurile prestabilite. Ii mai lipseste praful de scortisoara si e gata. Totusi Horia afiseaza un chip mai putin satisfacut ca de obicei in faza asta.
"Ce e?"
"Am avut rabdare prea multa si s-a cam topit spuma!"
Si imi arata o fata necajita sub un zambet hatru.

Morala: rabdare, rabdare, dar pana cand?