vineri, 5 decembrie 2008

Un locusor numai al meu. Deocamdata.



Intr-o mina de aur si de argint locuiau si munceau 4 pitici.Ei aveau niste dusmani de temut: trollii, razboinici neinfricati si pirati infioratori ai pamanturilor si apelor. Cei 4 pitici erau mereu in pericol, amenintati fiind de catre 2 trolli mici inarmati si un troll urias. In timp ce piticii sapau in mina, trollii se pregateau de atac.
Dupa ce piticii au reusit sa scoata la iveala aurul si argintul, au pornit la o vanatoare de cerbi. Dupa ospatul pe cinste, piticii si-au pregatit armele in caz de atac. Si bine-au facut pentru ca exact atunci trollii au pornit la asalt. A inceput lupta! Sabii, tarnacoape, catapulte, bolovani, topoare se izbesc in aer... Se cutremura pamantul. Ah, pardon, de fapt, dulapul!

Usurel, usurel, sa nu cazi! Sta cocotat pe varfuri pe scaunul sau mobil ca sa cuprinda cu bratele si cu mainile cat mai mult din scena de mai sus desfasurata pe dulapul surioarei. Dar cum a ajuns acolo?
La inceput si-a construit mica mina si campul de batalie pe covor in camera sa, insa, ca si pe piticii din joc, inamicii l-au inconjurat si l-au napadit, cucerindu-i teritoriul si distrugandu-i pamanturile. Vai, cat de grea a fost aceasta infrangere! Lacrimi si furie!
Dar a revenit si vremea sa, astfel ca prin vointa a reconstruit.Iar dupa reconstructie, si-a instalat doi paznici de temut la intrarea in camera: uratul, un monstru cu forma de bivol, si dragonul inaripat, alt monstrulet mare si verde. Acestia s-au dovedit a fi paznicii perfecti impotriva invaziei Felixilor ("flica de ulatii"), insa nu au rezistat celuilalt atac, al Kiticilor, care i-au calcat fara mila si fara urma de regret in picioare. Ah! Ce dezastru! Ce tipat de durere! Horicii s-au declarat invinsi, au plans, s-au perpelit.
Dar din nou s-au adunat la un loc si si-au concentrat toate fortele pentru inca o incercare. Si au renascut inca o data. Impreuna cu mina si campul de batalie de mai sus. Doar ca de data asta.. ...pe dulap!

E perfecta ideea! Este fortareata perfecta. Deocamdata nici urma de Felicsi sau Kitici nu vom vedea pe acolo, pe dulap.
E chestie de vointa. Si de... centimetri.

Niciun comentariu: