Insula rasare inalt din apele turcoaz si calde ce o hranesc, drumurile ei inspaimantator pe alocuri de inguste si abrupte sunt atat de serpuitoare incat imi pun rezistenta stomacului serios la incercare. Nu le poti evita, iar cand ratacim fara voie pe ale sale fascinante carari, am senzatia unei reintoarceri in timp, nu neaparat un timp vreodata masurat, ci poate dintr-un timp indepartat, de poveste, ca o incursiune aventuroasa si copilareasca pe verandele parfumate curios ale casei bunicilor. Casa pe care am ales-o sa ne dea confortul fizic si mental in vacanta se imbina desavarsit cu impresiile insulei asupra mea, gandul ca ea exista de la 1670 este ravasitor daca ii dai curs cum se cuvine, mobilierul si obiectele cu care este decorata, desi nu inregistreaza aceeasi varsta venerabila, ii respecta casei batranetea cu mangaieri discrete, patinate, iar pe oaspeti ii indeamna sa se intrebe de radacini. (va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu