'Nici măcar n-o iubeam cu adevărat, de fapt o iubeam ca pe un caine', spune Felix despre o fostă 'iubire', inveselindu-mă. Apoi se apucă să-și completeze fișele de lectură, Frații Grimm, și imi cere ajutorul, uitând și negăsind în text răspunsul la una dintre întrebări. Iau cartea și 'citesc' povestea dintr-o privire ageră pe diagonală, șoptind nedeslușit cuvintele în grabă mare, până găsesc amănuntul căutat. Asta il impresionează nespus pe băiat, care mă îmbrățișează, strângându-mă puternic și vrând să afle dacă în două săptămâni pot citi întreaga bibliotecă. Ii răspund că timpul necesar numai răsfoirii cărților din bibliotecă depășește cele două săptămâni, așadar că nu mi-este cu putință nici măcar mie să fac așa ceva. Felix mă priveste indulgent, amintindu-ne că Spotu-dinozaur are în castelul său atât de multe cărți, încât atunci când deschizi poarta castelului se scurg mii de volume peste tine, inundandu-te. Respect, Spotu, zic, și trecem mai departe.
Este ziua în care peștii se trezesc din hibernare. Asta n-are legătură cu Dragobetele, deși observ împreună cu copiii peștișorii alergând câte doi prin iazul în sfârșit complet dezghețat. Se simte aerul de primăvară, n-am îndoială, de aceea plănuim să întoarcem grădina pe dos, pentru împrospătare. Când locuiești în plin câmp, vânturile repezite tind să uniformizeze pământurile, iar geometria grădinii gândită odată se strică cu vremea. Începe numaidecât timpul primenirii și al coborârii cu tălpile libere în grădină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu