miercuri, 3 septembrie 2014

În principiu și în vârful nasului

Privim cerul împreună, ăsta vrea să ne dea gata, își varsă norul din senin, însă copilul rămâne fidel propriei sale dorințe, 'eu nu încep niciodată școala în pantaloni lungi'. Da, pentru că luni și marți s-au jucat impusele, ținută festivă, ca la orice festivitate, iar de astăzi, deși cu uniformă, rămâne să-și aleagă singur îmbrăcămintea. 'Eu nu încep niciodată școala în pantaloni lungi' îmi amintește de mine însămi, de bucuria începerii școlii încălțată în ciorapei scurți și balerini, străbătând drumul către școală plină de veselie, de strălucirea zilei frumoase de septembrie, fiindcă așa pare să mi se fi întipărit în memorie prima zi de școală. Mă rog, în ciuda încărcăturii celulare genice foarte asemănătoare cu a mea, fiului meu îi lipsește veselia de a începe școala. Iată un bun prilej pentru o lecție de viață: când nu te mulțumește o activitate obligatorie, îmbin-o cu ceva încântător. În cazul de față, ce poate fi mai îmbucurător decât alegerea din garderoba școlară a pantalonilor scurți, emblema verii ce nu trebuie să plece și a libertății ce nu trebuie să plece odată cu stabilirea disciplinei școlare necesare.
 
Kiti, și ea o tipă principială, este fermă: ziua începe dis de dimineață. Imediat ce plonjează în pat între părinții ei, ne farmecă cu unul dintre gesturile ei sincere și extravagante. Întoarce capul către Cătă, care caută năuc să afle ora pe ecranul scânteietor al telefonului ce își revarsă lumina pe chipul său, și, atrasă de vârful strălucitor acum al nasului tatălui ei, Kiti îl atinge delicat, doar pentru o clipă, cu vârful degetului arătător, de parcă ar fi o zână bună ce îi oferă binecuvântarea sau dirijorul ce indică orchestrei 'pianissimo' în interpretare. Râdem și o alintăm pentru gingășia purtării ei, apoi, fiindcă dimineața este încă fragedă, visez la o lume plină de gingășii asemenea celei pornită de la Kiti, ce mă conduce în miezul unei lumi omenești mai oneste, fără trufie și fără neadevăruri. Observ curând că această lume chiar există și că ea este atât de durabilă, pe cât de grijulii înțelegem să fim cu ea. Copilăria.

Niciun comentariu: