am așa un dor

am așa un dor de vara care încă nu ne-a părăsit ne poartă ce-i drept cu vorba mai ales diminețile pare că s-a plictisit își caută o nouă indragosteala parcă o văd cum se trezește încă înainte de soare trimițând mailuri departe suspinând și visând la lumi cu capu-n jos apoi când observă încântarea trezirilor noastre căci nouă încă ne ard nopțile de vise frumoase și arșițe-recul de peste zi o cuprinde așa un drag matern de noi încât își spune să mai rămână și rămâne; am așa un dor statornic de a sădi mă copleșește uneori căutăm împreună în gând imaginea umbrei răcoroase și perfecte a copacului esențial ca rațiunea frumos ca gândul bun dezmierdător ca muzica copacului îi va reveni punctul central al micului nostru univers în jurul lui vom căuta să ne încolăcim năzuințele fericirile tristețile acestea toate îl vor mângâia să crească nici nu-mi pot stăpâni bucuria gândului de aceea încercăm cea mai potrivită alegere și îi spunem deodată pe nume tei se numește tilia îi zice pompos deja îl văd adoptând protector zeci de albine cu zecile sutele sale de inimi verzi dăruindu-se cu totul insectelor zumzăitoare; am așa un dor