Vorbim despre cum ne emoționăm, convenim că trăirile sufletești ale copiilor sunt mai întregi și nereținute cu cât copiii sunt mai mici și că asta le creează lumi perceptive paralele cu ale noastre. Dacă lumile senzoriale ale fiecăruia dintre noi ar fi una și aceeași, aș opri mașina chiar acum, în mijlocul drumului, poate aș mai merge câțiva metri până în umbra pădurii cu lacrimile în ochi, și m-aș pune pe plâns, împreună cu Kiti și Felix, pentru nefericirea spontană a băiatului, aceea de a nu îi fi căzut dintele care i se mișcă de vreo lună încoace, dar nu sunt una și aceeași, de aceea conduc mai departe mașina către școală, rămânând doar să îi alin din vorbe tristețea. Ajunși în parcare, îi propun să-l ajut, iar Felix acceptă, ceea ce n-ar face în afara supărării subite. Numai că dintele este încă bine prins, așa că, în afara unei alte dureri, de data asta fizice, nu rezolv nimic sau poate totuși rezolv ceva, însă doar în câteva minute, cât îl îmbrățișez și câte îi trebuie ca să schițeze cu ajutorul mușchilor mimicii un zâmbet slab pe chip. În toate aceste secunde lungi, Kiti ne privește din mașină, prin ușa larg deschisă, cu una dintre privirile ei caraghioase, care ajută și ea la alinare.
Când 'ne incalzim' articulațiile înainte de a practica un sport, le pregătim pentru a suporta niște șocuri, date de întinderea lor excesivă, cu alte cuvinte le creăm premise sănătoase pentru performanța sportivului. Asta este partea trupului, tehnică și cât se poate de concretă. Dar și mintea trebuie 'incalzita' pentru starea de alertă. Cu greu te poți aștepta la reușită, când ceri trupului să suplinească o minte neconectata la întregul pe care omul îl reprezintă. Asta face și Horica înaintea semifinalei, se încălzește. Le permite mușchilor și articulațiilor sale contracții progresive, apoi își așază mintea în stare de sprinteneală, fiindcă ordinea de zi îi este favorabilă, el tocmai terminându-și miniconcertul de pe scena din Herăstrău, ridicată cu ocazia ONGfestului. Gândul de la sonorizarea nepotrivită pretențiilor sale ridicate îi pleacă repede, fiindcă înțelege că responsabilitatea sunetului nu îi aparține, în plus, întotdeauna cântă pasionat, de aceea are o lejeritate aparte în a se găsi pe scenă. Pierde semifinala, dar o face cu eleganță și încălzit cum se cuvine, trup si suflet vibrand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu