miercuri, 19 martie 2014

Lebăda

Felix vine supărat tare de la școală. Îi vine să plângă, mai-mai să-l scap adânc în suspine. Nu vrea să învețe poezia pe de rost, nu vrea, fiindcă știe că este uituc, iar memorarea unei poezii ține, firește, de memorie. Îi aleg o poezie foarte frumoasă de Eminescu, scurtă, neapărat, 'Lebăda'. Nu este o poezie foarte cunoscută, dar, atunci când i-o citesc prima oară, îmi aduce un cântec pe buze. Bineînțeles că Felix se revoltă imediat, 'dar eu nu știu melodia', de aceea mă învoiesc să n-o mai cânt și, intrând împreună cu mine într-un mic cor de recitatori, Felix descoperă deodată ceva frumusețe în rimele clare, scurte, împerecheate, apoi, când după mai multe repetări ale frazelor calde le găsește și pe celelalte, un fel de rime încrucișate, zâmbește mulțumit, precum un mic cuceritor de lumi noi. Acum îmi cere cu ardoare să îi citesc Luceafărul, ar dori să învețe măcar prima strofă, dar îi promit să îl ajut mâine, ca să nu se încurce la școală, când îi va veni rândul să își recite poezia. E mulțumit așa, vrea să încheie lecția de acasă, rugându-mă să îl ascult cuminte. Îl las s-o zică și îl văd cum se ridică în picioare, ia o mimică serioasă, ca la școală, și spune:
 
 Lebăda, de domnul Eminovici. Nu mă lasă să-mi duc până la capăt zâmbetul care-mi încolțește, stârnit de celălalt băiețel al nostru glumeț, fiindcă pornește:

Când printre valuri ce saltă
       Pe baltă
       În ritm ușor,
Lebăda albă cu-aripele-n vânturi
       În cânturi
       Se leagănă-n dor ;

Aripele-i albe în apa cea caldă
       Le scaldă,
       Din ele bătând,
Și-apoi pe luciu, pe unda d-oglinde
       Le-ntinde :
       O barcă de vânt.



2 comentarii:

Laura spunea...

La varsta lui Felix, Mihnea era la fel de reticent si timid, iar eu, ca si tine, i-am gasit o poezie de Eminescu tot asa de frumoasa si, bineinteles, scurta:

Cu penetul ca sideful
Străluceşte-o porumbiţă,
Cu căpşorul sub aripă
Adormită sub o viţă.

Şi tăcere e afară.
Lumineazã aer, stele.
Mută-i noaptea — numai râul
Se frãmântă 'n pietricele.

MihaelaMaria spunea...

ce draguti sunt baietii nostri! si ce poezioare frumoase, indeed!