Mă trezesc în veselie, Felix vrea să știe părerea mea, pe cine aș paria între o turmă de găini și o turmă de cocoși într-o incăierare. Chestiune arzătoare. Mă gândesc înainte să-i dau un răspuns, merg pe mâna găinilor, un cor agresiv de cotcodăceli tulbură neîndoios o trupă de îngâmfați ridicoli. Cu toată seriozitatea. Auzi, turme de găini și de cocoși! Devin superficială. Apoi băiatul trage draperia, fiindcă în spatele ei Xoco nu cotcodăcește, însă latră disperată în zare. Temeinicia vieții de câine. O strigă, cățeaua îi zâmbește și coboară în dreptul porții, pe care o împinge cu lăbuța, vrând să între în curte. Loialitate. Este un gest atât de înduioșător pentru băiatul nostru, încât îl determină să exclame, voi fi un veterinar! Desigur; în niciun caz zeflemitorul de ce nu? Între timp, Kiti sare din pat și își face obișnuitul rond de dimineață, mărșăluind de tremură balustrada metalică a scării. Vibrato. Parcă intuind subiectul dialogului nostru matinal, reapare în dormitor cu un șoricel de cauciuc în mână, pe care i-l dă fratelui ei. Apodemus agrarius. Felix îl ia, îi mulțumește și îi cere să-l pupe. Efuziune. Kiti, ascultătoare, se apleacă și îl atinge cu vârful buzelor în bot pe șoricel. Complianță. Mai trec câteva minute dulci de leneveală, apoi provoc trupa, nu turma, să mă însoțească în camera lui Horica, pentru a-l trezi. Lașo! În camera băiatului devenim o turmă turbată, Felix se aruncă pe Horica, iar Kiti aruncă tot ce găsește în dezordine prin cameră direct pe trupul fratelui mai mare. Marea azvârlire si inexorabila trezire. Rămâne totuși veselia. Dimineață bună!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu