Categoric, călătoriile sunt fascinante, cunoașterea implicită călătoriei nu poate fi decât încântătoare și revelatoare. Aș spune că bucuria călătorului este egală cu bucuria descoperitorului, întrucât se construiește tot dintr-o trăire intensă, epuizantă, prelungă, prefacatoare, și culminează în aceeași desfătare sufletească a revelației. Acesta este călătorul autentic, călătorul curios și scrutător. Din perspectiva emoției create de acțiunea de a călători, oricare dintre noi, cei care privim cu atenție, binevointa și dornici de a afla rosturile lumii înconjurătoare, este unul dintre călătorii autentici ai lumii. De aici deduc că năzuința de a călători nu ține neapărat de deplasarea fizică importantă și variată, totodată că împlinirea acestei năzuințe are loc numai când te scoți complet din familiara și egoista ta zonă de confort. Călătoriile, prin descoperirile uimitoare pe care le pregătește, au darul de a te binecuvânta cu smerenie în fața vieții, este umilința dată de cunoaștere. În acest sens, găsesc atitudinea pretențiosului care își propune să călătorească în lumea întreagă după o schemă precisă ca o listă de cumpărături de o aroganță incompatibilă cu respectul față de viață al călătorului autentic. Cine ar bănui că sub pojghița firavă a iazului o seamă de vietăți lacustre își continuă cu modestie și în suferință călătoriile?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu