Canis familiaris și nefamiliaris

Câinele din textul de ieri a trezit iarăși dorința copiilor de a avea și ei unul doar al lor, câinele visurilor lor nu are o înfățișare anume, doar câine să fie, ba un dalmațian, ba un golden retriever, ba chiar un chuwawa, ba un bulgog francez și încă multe alte variante propun ei. Și eu vreau să mângâi un câine pe cap, să fie vară și să scap de furnicile din casă. Nu sunt dorințe imposibile, cum bine se vede, un cap de câine credincios se găsește mai tot timpul la poarta casei noastre, Xoco se lasă mângâiată, deși are din când în când câte o grimasă înfricoșătoare, un rânjet înșelător, ce ne face să fim rezervați cu ea. Apoi vara vine ea curând, iar furnicile se vor convinge în cele din urmă că sarea de bucătărie cu care am început să le întâmpin, la sugestia unei prietene, nu este mediul visurilor lor și poate vor pleca. Cum nu este imposibil nici să ții un câine, dar despre asta mai vorbim. Tot cu câini, dar unii extratereștri, îmi povestește Felix, câini extratereștri despre care eu, în naivitatea mea, am crezut că sunt făcuți din tablă, ce viziune învechită asupra extratereștrilor am, dar copilul m-a luat în râs, ce tablă, ce roboți, sunt doar câini extratereștri și diferă de câinii pământeni doar prin culoarea blăniței lor, care este verde cu roz, el i-a văzut cu ochii lui. Așadar noi suntem înconjurați de câini, la fel cum înconjurați de câini sunteți și voi de vă aflați în zona capitalei, câini pe stradă, câini la prieteni, câini de vânzare, chiar și câini imaginari, într-un univers plin de câini ne învârtim acum, iar aceștia se țin scai de noi.