Întâmplător sau neîntâmplător? Depinde mult de felul în care ești construit și învățat să percepi realitatea lumii. Când ești predominant un om emoțional, atunci tinzi să consideri că întâlnirile vieții tale sunt întâmplătoare. În schimb raționalul va căuta mereu să găsească o relație de cauzalitate a evenimentelor la care ia sau nu parte, pentru acesta aproape nimic nu se produce neîntâmplător. Cum toți regăsim în noi momente în care suntem profund emoționali și altele în care latura noastră rațională ne domină gândirea și reacțiile, putem spune că distincția întâmplător/neîntâmplător este irelevantă. Cu toate astea a considera că astăzi suntem într-un anume fel datorită sau din pricina unei întâmplări ori, din contră, că nu este defel o întâmplare faptul că astăzi ne regăsim așa cum suntem ține mult de dispoziția poetică în care ne aflăm. Întâmplătoare sau neîntâmplătoare, când evenimentele vieților noastre sunt fericite, avem un motiv să ne simțim artiști și să ne emoționăm. Sau măcar să zâmbim.
Michel Tournier povestește în Jurnal extim despre o întâmplare și o neîntâmplare, ambele frumoase: "Vizita lui Pascal Marechaux. În urmă cu cincisprezece ani, când scriam 'Picatura de aur', am cutreierat împreună Sahara pe motocicletă. Ajung să-i vorbesc de numele meu și-i spun că mama se numea Fournier. S-a căsătorit cu un Tournier din întâmplare. El îmi spune că mama lui se numea Maréchal și că nu e o întâmplare că s-a căsătorit cu un Marechaux. În școala ei, copiii erau puși în bănci în ordine alfabetică. Mama sa, Maréchal, era așezată lângă o mică Marechaux. A mers la ea acasă și a făcut cunoștință cu fratele ei mai mare-și atât de bine a făcut cunoștință, că s-a căsătorit cu el, trecând astfel cu numele de la singular la plural."
Michel Tournier povestește în Jurnal extim despre o întâmplare și o neîntâmplare, ambele frumoase: "Vizita lui Pascal Marechaux. În urmă cu cincisprezece ani, când scriam 'Picatura de aur', am cutreierat împreună Sahara pe motocicletă. Ajung să-i vorbesc de numele meu și-i spun că mama se numea Fournier. S-a căsătorit cu un Tournier din întâmplare. El îmi spune că mama lui se numea Maréchal și că nu e o întâmplare că s-a căsătorit cu un Marechaux. În școala ei, copiii erau puși în bănci în ordine alfabetică. Mama sa, Maréchal, era așezată lângă o mică Marechaux. A mers la ea acasă și a făcut cunoștință cu fratele ei mai mare-și atât de bine a făcut cunoștință, că s-a căsătorit cu el, trecând astfel cu numele de la singular la plural."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu