vineri, 20 iulie 2012

Curs


 În miez de fierbințeală văratică mă simt galbenă (nu îngălbenită) de la soare, de aceea mi-am schimbat înfățișarea. Simt galben mai pal decât îl vedeți voi pe chipul meu, este anticipare și armonie cu următoarele luni ale anului.
 
 Canicula ar trebui să vină abia la sfârșitul lunii august, căci în cele 20 de grade ale dimineților necaniculare de astăzi, presimt prematur și cu nostalgie viitoarele dimineți de septembrie, trecerea din vară în toamnă, din vacanță în nevacanta. De vacanța de vară ar culmina la sfârșit de august cu arșița pe care am simțit-o și o să o mai simțim vara asta, am respira ușurați la finele ei, deci am găsi mai multă bucurie în transformarea vremii și vremurilor. E aceeași trăire năvalnică ce mă face să opresc o piesă muzicală preferată înainte de a se termina, doar ca să o relansez pe unde de la începutul ei. Nu e lipsă de acceptare a cursului firesc al lucrurilor, este doar o paranteză, o buclă pe care o construiesc în timp, o iluzorie amânare.

2 comentarii:

sandag spunea...

galben, fiindca pentru tine e mereu rasarit! ce culoare or simti cei cu vesnic apus?
daca simt culoare....

MihaelaMaria spunea...

atentie! galbenul, ca orice culoare de extrema, se poate simti si tare apasator. asadar, n-as nega puterea malefica a galbenului in anumite circumstante :))