Seară acasă

 Umblă toată dupăamiaza îmbrăcat numai cu tricou și chiloți, iar spre seară mă întreabă iritat, "eu de ce am numai chiloți?" Am un răspuns, fiindcă nu ți-ai tras pantalonii pe tine, însă mă mulțumesc doar să zâmbesc în fața nedumeririi mustrătoare a lui Felix. Își trage totuși pantalonii pentru încă jumătate de oră până la momentul pijama, acum îmi pare mie prea înfofolit, așa că decid că e cazul să îi scurtez pletele. Îi scurtez pletele cu aparatul de tuns, Felix e impresionat de micuța mașină tăietoare zbârnâitoare, deci o introduce în poveștile lui: "și Spotu-dinozaur are așa o mașină de tuns, numai că e din aur și cu ea își taie pâinea, pentru că la el pe planetă pâinile sunt foarte tari și nu există cuțite atât de ascuțite". Îmi trece prin fața ochilor minții imaginea dezagreabilă a pâinii amestecată cu fire de păr, o gonesc și îmi promit în barbă că n-o să mai las pâinea să se usuce în dulap până devine tare ca piatra de dragul câinelui Xoco. Știu că îmi voi încălca promisiunea din barbă. E tuns acum când doarme mic, așa strâns, în capul patului nostru larg, și tuns îmbrățișează doi căței din pluș, și sforăie ușor, un sforăit de furnicuța, abia perceptibil, ce sforăit sforăitor mai e și ăsta?, și fiindcă doarme mic în patul mare și limpede în marea de plăpumi și perne, nici cel mai fin observator al lumii nu poate să bage de seamă golul de păr din occiput, inadvertența sau scăparea mâinii mele nesigure și nesocotite. Somn bun, băiat sensibil!