joi, 24 noiembrie 2011

Adoptă-le și iubește-le!


S-a chinuit ceva din toamnă încoace, prea i-a bucurat fiecare por soarele arzător de vară câmpenească, căci acolo, în plin soare, pe terasă, și-a trăit dimineți însorite și vesele, dupăamieze toride și seri și nopți revigorante Yucca noastră, pe care o vedeam tot mai suferindă și mai palidă zi după zi. În plus, într-o seară nebună, spre sfârșitul verii, pe când ne-am repezit să adăpostim scaune, masă, flori și pietre, de spaima furtunii iminente, tati a apucat biata plantă de trunchiul lemnos și solid, neintuind că o astfel de tulpină viguroasă e alimentată prin multe rădăcini firave, lungi și împletite, care, în ciuda faptului că duc coerent seva vieții în sus, spre vârful celei mai înalte frunze, nu pot trage după ele kilograme întregi de pământ de flori și de ghiveci larg. Astfel că, odată cu gestul de ridicare, a răsunat sfâșietor în aerul tulburat de rafalele de vânt, acel sunet de frângere brutală, condamnare la moarte prin sufocare a plantei mândre.

Numai că Yucca nu a venit la noi ca să se lipsească de viață, așa că și-a adunat și ultimele sufluri de energie, picătură cu picătură din câteva firicele de rădăcini nefrânte și, înfășurate în pământ curat și pieptănat cu drag de mine, s-au reatasat de piciorul generos de tulpină, pe care au repornit să o vitalizeze iară. Și în căldura în care o ținem lângă noi, familie adoptivă pentru exotica noastră plantă, Yucca și-a crescut săgeată după săgeată de frunze spre cer, așa cum îi este speciei ei sănătos să fie.

4 comentarii:

Carla spunea...

:) As putea sa-ti trimit, la tratament, si plantele noastre...

Eu nu sunt foarte mare iubitoare de "buruieni", insa sotul se incapataneaza sa ma educe in aceasta directie si-mi cumpara mereu plante in ghivece, pentru a ma santaja apoi psihologic cu ingrijirea lor. Ceva de gen: "Ah, planta de la MINE s-a ofilit...?!" :))

Dintre toate aceste plante, am si eu o Yucca, adusa de la mama - vorba aia. Cred ca acesta e si motivul pentru care Dragos nu o place iar ea, planta, se incapataneaza sa o duca bine indiferent de conditiile vitrege in care e lasata. Sotul ii spune "papusoiul" si cred ca e frustrat tare ca plantele "lui" abia-abia se chinuie sa supravietuiasca, iar Yucca ne da lectii de supravietuire tuturor... :)))

MihaelaMaria spunea...

da, interesant, am citit ca Yucca e destul de sensibila si mie mi a dovedit o. inseamna ca ii priesc conditiikle voastre si poate pt ca e originara din zone secetoase ii merge bine, fiindca n o prea uzi:)).

in rest, nu sunt nici pe departe cunoascayoare intr ale plantelor, desi ma straduiesc sa am grija de ele si sa le incurajez ca e bine la noi:)

Carla spunea...

:) Eu n-am citit nimic, insa mi-a devenit foarte clar ca planta asta e o supravietuitoare... si nu e vorba ca n-as uda-o (primeste apa in rand cu celelalte), ci doar ca fiind atat de mare nu are loc pe pervaz si mereu ii gasesc loc in cate un colt de camera vitregit de lumina...

In rest, incerc si eu sa le dezmierd, sa le mint frumos, sa le spun mereu ca n-am fost acasa cu zilele si nici vorba sa fi uitat sa le ud... :))

p.s. Ma simt asa, stupid, ca m-am trezit comentand tocmai la un text despre Yucca... de aceea vreau sa-ti spun, chiar daca nu e nevoie, ca iti citesc toate postarile cu mare placere, cu bucurie in suflet atunci cand povestesti lucruri frumoase... dar nu stiu niciodata ce sa-ti scriu. Sunt atat de delicate randurile si gandurile tale, incat am mereu senzatia ca trebuie lasate asa, libere, ele singure, fara nicio alta orchestra de acompaniament in urma...

MihaelaMaria spunea...

carla, multumesc:))