Mama şi bucătăria. Da' ce bucătărie!

 Mama găteşte în weekenduri preferabil franţuzeşte sau italieneşte, oricum, neapărat mâncare mediteraneană. Invariabil, aromele ce se strecoară afară din bucătărie ademenesc simţurile copiilor. Mama e mulţumită. Copiii o recompensează pe bucătăreasa lor exclusivă mai bogat prin aprecierile iscate de simţurile lor olfactive, decât prin cele ale simţurilor gustative. Mama nu mai e foarte mulţumită, dar îi înţelege pe copiii ei, nici ea, copil fiind, nu a gustat în ruptul capului anumite mâncăruri. Copiii testează alimente noi, gusturi noi. Măcar atât şi mamei îi creşte încrederea iar. Tati pare în extaz şi nu a desfăcut încă sticla de vin. Mama crede că a meritat să suporte fiecare firicel de abur din sauna spontană şi neintenţionată din bucătărie. Mai ales că primeşte aprecieri din toate cele patru zări. Ca ieri, când copiii au mâncat seminţe de coriandru. Felix: ce porcărie! Kiti: mmm, dacă e mic, e bun. Horica: mami, ne-ai gătit mâncare cu parfum? Tati: nici o vorbă, doar freamăte de înfiorare.