"Când un şoarece vede trecând un liliac,exclamă:o, un înger!" *

 Verde este culoarea mea. Ok, e şi a ta dar verdele, slavă Domnului, este abundent aici, pe Pământ. Sau ar trebui să fie. Sau ar fi putut să fie. Astfel că îl pot împărţi cu tine. Azi mă simt verde, nu doar pe exterior dar şi prin interior. Nu e verde de furie, nici verde de rău, e doar verde de calm şi primăvară. Verdele este copilul soarelui şi al mării. Verdele este copilul. Chiar şi când îmbătrâneşte el păstrează din vitalitatea tinereţii, el aduce optimism şi speranţă. Şi gust aromat. Sunt o tulpină de pătrunjel, evident, verde. Prietenoasă, familiară, potrivită. Şi, binenteles, parfumată cu discreţie. Horica e un firicel de leuştean. Cu frunza zâmbitoare şi cu esenţa bine închisă în adâncul frunzei are un temperament mediteranean. Seamănă cu mine, frunză de pătrunjel ce sunt! Ah, ce frumos miroase! Catinca (când e verde e Catinca) este o frunză de busuioc, mătăsoasă şi lipicioasă. Şi sensibilă. Toţi visăm la splendoarea verdelui ei ce vine din libertate! Felix este proaspăt, ascuţit, cochet. El e un cuceritor venit ca fratele lui dinspre Mediterană, te seduce vindecându-te. E o tulpiniţă de rozmarin. Şi tati este o tulpină de cimbru. O să-l numesc timian pentru că e temperamental şi îi recunoşti aroma dintr-o mie. E adânc ancorat în pământ, ne aduce curajos şi ordonat lângă el pe toţi. Când zburăm împreună, o facem într-un buchet inedit de plante aromatice. Azi ador până şi muzica verde. Nu e important dacă e jazz sau e primăvara lui Vivaldi, atâta timp cât e verde, e cuceritoare. Astăzi simt şi gândesc verde, vă invit să faceţi la fel sau măcar să...mă-ntelegeti!


* Michel Tournier, Jurnal extim