La Multi Ani cu ham-ham

Ehei, degeaba mi-am făcut eu aseară planuri de structură, design şi rezistenţă în vederea construcţiei de astăzi pentru că multă vreme a trecut şi tot atâta uitare de când n-am mai atins şi simţit zăpada. Şi nu mică ne-a fost dezamăgirea, nici mie, nici copiilor, să constatăm că mai mult de sare de zăpadă nici că-ncape vorba să punem fulg pe fulg, astfel că o adevărată provocare ne-a arătat construirea unui bulgăre, darămite a unui corp de om de zăpadă. Totuşi, ne-am concentrat întreaga atenţie şi întregul arsenal de ustensile, lopată, beţe, sanie, pietre, şi mai că n-am scos scotchul atot-salvator ca asul din mânecă să lipim fulg de fulg de fulg de fulg până ne-a venit ideea să dăm ocol casei ca să căutăm o bucată de teren cu zăpadă mai îngheţată, nu că n-ar fi frig destul, cu care să putem să legăm de o structură cât de cât mai rezistentă. Şi am găsit. Un mic deluşor de zăpadă tare, mânca-o-ar mama, căzută sau prăbuşită de pe acoperişul cel mai înclinat din dreptul bucătăriei, da' tare. Atât de tare încât cu greu am sculptat în ea. Dar şi sculptatul, chiar în zăpadă îngheţată, e distractiv, poate chiar mai distractiv cel puţin pentru mine că se poate face din fund. Adică din poziţia deloc obositoare stat locului. Astfel că ne-am rezumat la desenarea în relief a unui cap de câine, celebrul şi doritul câine de zăpadă, destul de vesel în ciuda faptului că cel mai bun prieten al său, omul de zăpadă, este încă doar proiect.

Vă las să-l admiraţi, băieţii l-au înconjurat cu prietenie în poziţia culcat-poster, Kiti nu a acceptat coborârea la aşa un nivel inferior dar s-a bucurat pe lângă noi cu degetele de la mâini aproape de o limită de preinghet. Şi fiindcă e cu veselie, profit să trimit poza respectivă ca mesager al urării noastre de an nou bun şi liniştit, cu frumuseţe şi sănătate, cu zurgălăi şi clopoţei şi cu zâmbete şi bucurie. Tuturor cu drag, La Mulţi Ani!!!