Intre rece si cald

Hotărât, noiembrie şi decembrie se urăsc iar noi, cei care numim zilele, suntem nişte instrumente în mâinile lor, altfel cum să explic de ce cu atâta ciudă şi răceală deja din prima ei zi, luna decembrie ne dă în loc de o ninsoare blândă, albă şi feerică, un îngheţ aspru, translucid şi respingător. Tot în tonuri contrastante, copiii s-au culcat ca să crească mari aşa cum rar se mai întâmplă dupăamiezele dar dupăamiaza de 1 decembrie s-a făcut mică-mică, aproape a dispărut de tot. Lângă laptop e cana mea care mai ţine doar urme de cafea decofeinizată iar cofeina din urmele de pe cană, căci chiar şi cafeaua decofeinizată conţine cantităţi mici de cofeină, revigorează o muscă îngheţată. Feţele eroilor din Toy Story de pe tricoul lui Felix pălesc tot mai tare cu fiecare spălare iar obrajii băiatului ce poartă tricoul sunt tot mai îmbujoraţi. Mămica lui abia şi-a cumpărat maşină de cusut electrică, se simte bine s-o încerce la treabă iar ciorapul rupt al băieţelului ei se bucură degeaba, mămica nu mai vede altceva în faţa ochilor în afară de corpul solid şi alb al maşinii şi bucata decupată de material de încercare. Un copil, nu ştiu care pentru că sunt călare unii pe alţii, sforăie încetişor pe când taticaşul lor sparge mai hotărât gheaţa de pe maşini amplificând efectul acustic de ritmicitate. Chiar şi în problemele lui Horica discutăm rezultatele după paritatea numerelor şi asta nu face decât să ne simplifice deducţiile întrucât opţiunile sunt limitate. Spre deosebire însă de alegerile copiilor care numai limitate nu sunt pentru că sky is the limit iar uneori nici măcar ăsta nu-i de-ajuns pentru imaginaţia unui copil, nu-i aşa?