joi, 16 decembrie 2010

Calendar pentru Craciun*- 16 decembrie

E stupid să 'incarc' blogul cu o postare de două ori, numai că pentru data de 16 decembrie am ales, fără să mă gândesc prea mult dar numai pentru că mi-a plăcut mult, poza de mai jos cu Kiti la 7 ani iar acum, când s-a potrivit să o arăt celor ce îmi citesc calendarul, mă uit la ea şi îmi dau seama că este atât de aproape de suprafaţă în mintea mea încât revăd toţi paşii noştri făcuţi în excursia din vara aia în locurile care ne-au fost 'acasa' vreme de cinci ani buni. Şi atunci, pe lângă întâlniri grozave şi pline cu vechi prieteni, am vizitat şi casa în care am locuit, motiv special de nostalgie iar Kiti, Kiti la cei 7 ani ai ei, ne-a făcut încă nişte dezvăluiri importante despre ea. Iată ce am scris atunci:

Casa e aproape goală. Mai sunt doar câteva corpuri de bucătărie agăţate în perete şi chiuveta de bucătărie şi cuptorul electric. Şi o masă mică, albă, veche şi obosită din lemn. Pereţii sunt albi iar podeaua este din piatră cărămizie. Prin uşile din sticlă se vede curtea casei care aproape se pierde în pădurea din spatele gardului. Îi mai aruncăm încă o privire înainte de a-i spune la revedere. Pentru că trebuie să plecăm de aici. Pentru-întotdeauna.

Au trecut 2 ani deatunci. Întâmplarea ne duce aproape de locurile lăsate în urmă atât de dragi nouă. O ajustăm puţin şi pretindem că tot întâmplător am "aterizat" chiar în oraşul unde copiii noştri şi-au trăit cea mai mare parte din viaţa de până acum. Şi deşi prietenii noştri ne aşteaptă nerăbdători, nu putem să nu spargem spaţiul dintre două minute şi să ne strecurăm "fraudulos" în el pentru a revedea casa, cadrul multor amintiri frumoase.

Parcăm în faţa casei şi vrem să coborâm ca să îi dăm un ocol şi apoi să sunăm şi la sonerie. Din păcate Kiti devine brusc anxioasă şi începe să se agite. Şi să se zbată, să dea din picioare şi din mâini. Apoi începe să plângă. Simt un junghi în stomac de fiecare dată când o văd că plânge. Deşi expresia furiei ei este mult mai dramatică şi poate impresioana pe oricine, când plânge şi îi văd lacrimile pe obraz mi se rupe sufletul în două şi asta doare cumplit şi îmi urăsc neputinţa de a o înţelege. Pentru că ştiu că o doare dar nu ştiu ce.

Coborâm totuşi din maşină cu inimile strânse, nu vrem să perturbăm liniştea nimănui. Sunăm la soneria casei care a fost doar a noastră odată deşi nu ne aparţinea şi suntem invitaţi călduros de proprietarii ei înăuntru. Casa este neschimbată, este chiar la fel de goală precum am lăsat-o. Incredibil. Ce sentiment ciudat.

Nu apucăm să ne scuzăm pentru comportamentul lui Kiti pentru că, surpriză, Kiti se relaxează instantaneu. Mersul ei se fluidizează, mişcările mâinilor nu mai sunt sacadate, urletele devin vocalize de plăcere. Oare ce s-a întâmplat? Să recunoască ea oare această bucăţică de pământ? Aş miza pe asta. Începe să se plimbe prin toate colţurile, iese în curte şi face ceea ce a făcut mereu în acest loc. Ba chiar însoţind-o la toaleta de la etajul casei, observ că ştie ce uşă trebuie să deschidem. Au trecut 2 ani însă acţiunile lui Kiti sunt neaşteptat de fireşti.

Are Kiti memorie afectivă? Are amintiri? Poate găsi ea în mintea ei resurse pentru a rezolva probleme complexe care să-i permită vreodată să devină o fiinţă independentă şi fericită în lumea asta? De fiecare dată când îmi zâmbeşte cred că DA!

Din nou lăsăm casa în urmă. Dar de data asta mai uşor. Pentru că acum ştim că aparţinem şi noi un pic acestei bucăţele de lume. Pentru-întotdeauna.




*Calendarul pentru Crăciun va avea 24 de pagini corespunzând primelor 24 de zile ale lui decembrie şi, pentru că 24=11+9+4, unde 11, 9 şi 4 reprezintă vârstele copiilor noştri, paginile calendarului vor ilustra printr-o fotografie toate vârstele fiecărui copil, de la 1 an şi până la vârsta actuală, şi vor fi înşiruite în ordinea în care s-au întâmplat aniversările lor. Pentru că Horia este primul născut, 1 decembrie=poza lui Horia la 1 an. Următoarea aniversare din familia'mica' a fost tot a lui Horia, deci 2 decembrie=poza lui Horia la 2 ani. A urmat aniversarea de 1 an a lui Kiti , adică 3 decembrie=poza lui Kiti la 1 an şi aşa mai departe.

Un comentariu:

Taticash spunea...

Zambetele Catincai sunt atat de frumoase... Astazi, asteptand-o pe Monica, ne-am privit cu seriozitate in ochi cateva secunde si am izbucnit amandoi in ras. M-a strans de mana fericita si mi-a raspus razand ca o cheama Chite si ca are ecte ani :)