Nouă

Dominaţi încă de reflexele dobândite în fosta locuinţă de la bloc am ieşit timizi şi cu smerenie din casă. Am urmat fără discernământ calea simţurilor şi am devenit tot mai curajoşi. Am aruncat pantofii din picioare şi am constatat că iarba nu muşcă!

Kiti însă muşcă iarba cu nesaţ. O rupe în smocuri sănătoase, o gustă şi se acoperă constant de ea. Iarba nu se supără pe Kiti, Kiti e oricum cu mult mai delicată decât maşina de tuns.

De ce se cheamă pilotul, pilot? Pentru că şi cel care conduce o maşină trebuie să fie numit cumva! Dar cine conduce maşina de spălat vase? Şi de ce avem şi maşină de tuns iarbă şi maşină de spălat? Chiar aşa, nici nu am realizat ce multe maşini avem!

Avem şi şopârle în iarbă. Horica a prins două şopârle iar acum are doi porumbei şi două şopârle. Adică a avut două şopârle pentru că acum nu mai are nici una. După ce le-a prins le-a pus într-o cutie de ciocolată pe care a ascuns-o după perdea. Kiti însă, cu nasul ei de detectiv, a găsit-o şi, binenteles, a deschis-o. Fără să aştepte vreo clipă a apucat o şopârlă din cutie şi a muşcat-o de cap. Nu i-a plăcut gustul soparlei şi a scuipat-o urgent. Prea târziu însă pentru biata şopârlă care ştie să-şi refacă coada dar nu şi capul. A doua şopârlă a evadat curând după. Nu mă voi mira după ce mă voi oripila când mă voi trezi cu şopârla în pat. Sau poate pe faţă. Mă rog însă să nu.

Kiti este o domnişoară frumoasă de nouă ani. De azi dimineaţă. A primit chiar şi flori de la prietena mea Laura. Şi o rochiţă în avans de la Moni. Şi încă o rochiţă de la bunici, puzzleuri şi o minge de la fetele care o învaţă zilnic despre viata. Mulţumesc tuturor! Tortul vine sâmbătă. Toţi am îmbrăţişat-o şi i-am urat La Mulţi Ani iar Felix chiar s-a abţinut de la al doilea pumn pe care s-a pregătit să i-l aplice după ce Kiti i-a luat bărcuţa din Lego. Numai fiindcă e ziua ei!