Reacţie alergică şi o virgulă. Lipsă.

"Vă spun sincer, nu ştiu ce e asta!" zice doamna doctor preocupată, cu ochii încă pe picioarele lui Horica.

"Yeaaah! Am ceva nou, neinventat!" strigă entuziasmat deţinătorul picioarelor roşii, oricând dispus pentru "a crea".

"Pare o erupţie alergică de contact dar nu pot spune sigur asta, voi cere părerea unui coleg." Şi iese din cabinet. Revine cu colegul şi acum sunt patru ochi încruntaţi îndreptaţi spre picioarele lui Horica. De fapt sunt şase, ultima pereche îmi aparţine dar a mea priveşte deja mai relaxat.

"Băiatul e încântat că deţine o erupţie 'neinventata' încă. Tu ce părere ai?" se adresează pediatrul examinator colegului.

"N-aş vrea să-l dezamăgesc dar ar putea fi o reacţie alergică la frig", răspunde cel chestionat.

"Da, da", intervine Horica-picioare roşii, "m-am jucat cu fraţii mei în zăpadă până am îngheţat!"

"Ai purtat cumva dresuri noi, nespălate?"

"Nu, dar m-am udat atât de tare pe blugi încât când am vrut să-i dau jos nu am reuşit!"

"???"

"Da, ha ha, s-au lipit de picioarele mele!"

...

"Încercăm un tratament antialergic şi urmărim evoluţia." decide medicul. "Câte kilograme ai?"

"33,9, seara, după masă! Kiti, surioara mea, are 40 de kilograme!" replică Horica, prima oară cu exactitate, a doua oară exagerând.

"E grăsuţă?" către mine pediatrul.

"Nuuuuu!" strigă Horica, "e foarte frumoasă, e mult mai frumoasă decât colegele mele de clasă!" vrând să schimbe radical imaginea eronată pe care medicul şi-a creat-o despre Kiti cu ajutorul informaţiei oferită de Horia şi a imaginaţiei proprii.

...


"Iei pastile sau sirop?"

"Nu iau nimic, Doamne fereşte!", indignat Horica, poate sub influenţa discuţiilor actuale radiofonice despre produsele etno-botanice.

"Trebuie să iei ceva!" insistă doamna doctor neînţelegând neînţelegerea lui Horica. Intervin să lămuresc neînţelegerea neînţelegerii şi hotărâm împreună că e momentul să facem pasul de la siropel la comprimate că doar nu degeaba la întrebarea "who's the man?" Felix răspunde "Horia's the man!".

...

"Să ţină şi câteva zile de regim, fără carne, ouă, unt, ciocolată..."

"N-am voie Mac?" teatral dezumflat Horica.

"Fără!"

"Nici KFC?" de-a dreptul îngrijorat artificial Horica.

"Nici!"

"Dar burger...?" alintându-se la maximum şi primind reţetele în cap de la mine, plus un avertisment uşor.

"E super, doamnă doctor, mă simt ca nou! Sărut mâna!"

*********

Fiţi atenţi la formularea de la olimpiada de matematică de azi, faza pe sector: "aflaţi cel mai mic număr divizibil cu 10 care se poate scrie ca sumă de numere diferite de forma celor date."

Şi găsiţi diferenţa faţă de următoarea frază: "aflaţi cel mai mic număr divizibil cu 10 care se poate scrie ca sumă de numere diferite, de forma celor date."

Dacă nu aţi descoperit diferenţa, v-o arăt eu: este virgula dinaintea celui de-al patrulea cuvânt de la coadă. Observaţi că acea mică virgulă schimbă cerinţa problemei cu faţa-n spate. Prima dată numerele sunt diferite, adica altele faţă de cele cu o anumită formă initiala, pe când în fraza cu virgulă numerele sunt diferite între ele şi sunt de forma celor date. Ei bine, virgula a lipsit de pe foaia tipărită de concurs iar Horica a interpretat enunţul ca atare de unde rezultă şi, evident, o rezolvare a unei probleme false.

Oare e singurul care a acţionat neintuitiv? Dacă da, trebuie să imaginăm tehnici de supravieţuire într-o lume fără virgule. Dacă nu, însă, aş face o contestaţie. Mă va înţelege cineva sau voi fi de râsul lumii?