miercuri, 6 ianuarie 2010

nu orice prostie tre' sa aiba titlu

Am găsit un apartament mare şi frumos în Austria pe internet, mare să încăpem în el cu copil, căţel, purcel (sau copii, părinţi, bunici). Am plătit un avans de 25 % cu mai mult de o lună înainte. Apartamentul se află în centrul staţiunii, recepţia pentru el se face în alt loc, într-un hotel situat chiar pe pârtie la care se ajunge pe un drum îngust şi şerpuitor prin munte. Hotelul este optimist indicat pe website ca fiind localizat la doar 10 minute de plimbare de centru. Aş zice că o astfel de plimbare îţi ia 10 minute doar la coborâre în cel mai fericit caz. În fine, am ajuns la el, odată sosiţi în staţiune, nu fără emoţii şi nici fără lanţuri aplicate pe roţi (asta doar la coborâre). Ideea este că pe serpentinele drumului limitat într-o parte de o vale abruptă nu ne-am mai propus să trecem mai mult de încă o singură dată, la plecare, pentru a achita. Şi, curios şi neaşteptat, nici proprietarii nu au manifestat vreo intenţie de a ne legitima sau vreo ezitare dându-ne pe încredere şi avans cheile apartamentului.

Ceea ce ne-a făcut să ne întrebăm oare faima de români, turişti în Austria este una pozitivă ţinând cont de preferinţa conaţionalilor pentru staţiunile de schi austriece? Sau este mai eficient pentru proprietarii acestor apartamente să închirieze pe încredere, asumându-şi astfel eventualele riscuri ce ar putea decurge din acest comportament? Cert este că experienţa noastră cu proprietarii austrieci de apartamente este una bună.

Niciun comentariu: