Credeţi că un băiat la cumpărături e mai uşor de multumit decat o fetita?

"Mami, trebuie să mergem la magazin să-i cumpărăm un cadou colegei mele!"

"Când e petrecerea?"

"Sâmbătă, de la 11!"

"Cine e sărbătorita?"

"Corina."

"Păi Corina nu are o soră geamănă?"

"Aaaa, ba da!"

"Înseamnă că e şi ziua surorii ei", zic râzând, "aveai de gând să-mi spui asta?"

"Cred că...da!", râde şi Horica cu mine.

Aşa că de dimineaţă am căutat cadou, adică binenteles, cadouri. Cât de nepretenţioasă este Kiti, atât de atent la detalii este Horica. Chiar şi atunci când nu alege pentru el. L-am întrebat dacă are idee despre preferinţele fetelor, am aflat că nu prea le plac cărţile iar jucăriile nu mai constituie o atracţie deosebită. Bănuiesc că un accesoriu vestimentar nu poate fi primit fără plăcere. Văd un fular croşetat în nişte culori foarte plăcute, un lila închis pe nuanţe de maro şi bej, este cald şi frumos. Dar lui Horia nu îi place, cum să-i luăm un fular, mai bine o eşarfă. Dar şi fularul este tot un fel de eşarfă dar de iarnă, încerc eu să primesc acordul. Nu reuşesc şi plecăm mai departe. Dar atunci ce să fie? Poate un tricou, ceva casual? Vânzătoarea ne prezintă mai multe variante din cele existente. Unul este prea gros, altul este prea roz, celălalt este prea verde. Încă unul, nu vezi ce material neplăcut la atingere are şi cu fraza asta o determină pe vânzătoarea să se îndoiască de abilităţile ei de vânzător, acum chiar că m-ai dat gata, nici eu nu mă uit la atâtea detalii. Lucky me, crede Horica. Aş răspunde yes, indeed and poor me. Dar n-o fac. Ce ziceţi de rochiţa asta? Este una grena, dintr-un material foarte delicat, uşor elastic, cu o platcuta cusută într-un model geometric din acelaşi material de pe care cade uşor evazată toată rochia, cu mâneci lungi, simplă şi frumoasă. Da, îmi place, te superi Horica dacă i-o iau lui Kiti? Hai, ia-i-o lui Kiti, plin de generozitate, Horica. Şi-aşa nu aveau două la fel şi nici măcar încă o altă rochiţă! E clar, vom avea o dimineaţă lungă. Poate nu una prea lungă totuşi, întrucât trebuie să ajungem şi la şcoală.

Schimbăm magazinul hotărâtă să fie cel ales pentru cadourile gemene. Între magazine reuşesc cumva să-l fac pe Horia să înţeleagă că, deşi apreciez faptul că se gândeşte serios la cum să aleagă cadoul potrivit, un accesoriu de genul fular, curea ar fi destul de potrivit pentru fetiţele mai mari cu aproape un an decât Horica. Zis şi făcut. Fără să ignor norocul prin care ultimul magazin rămas ca opţiune este şi cel în care să găsim ceea ce căutăm, zic mulţumesc în gând şi aleg două cadouri asemănătoare pentru cele două fetiţe mai mult decât asemănătoare: un fular şi nişte mănuşi kaki cu nişte dungi discrete colorate şi un fular şi o căciulă grej.Ura, we did it!