joi, 23 iulie 2009

Trei

Felix este băiat mare de azi, are trei ani. Numai că pentru el, să înţeleagă brusc, de pe o zi pe alta, că de acum va răspunde trei în loc de doi când va fi întrebat în diverse situaţii câţi ani are este dificil de înţeles. Nici nu-i de mirare că astăzi, când Alina l-a întrebat câţi ani împlineşte, Felix a răspuns "doi". A primit o privire, de fapt două priviri, dezaprobatoare aşa că s-a mai gândit o dată şi a zis "patru". Şi încă alte două priviri de acelaşi fel de la exigentele din faţă, Alina şi mami, l-au făcut să mai încerce o dată: "şapte". Offf, iar a fost nevoit să se răzgândească şi să îşi încerce norocul "o...". Noroc că mami şi-a modificat mimica mişcându-şi buzele şi limba în formă de "t", fără sonor, dându-i astfel cheia pentru răspunsul aşteptat. "Treiiiiii!", cu un "iii" lung, cântat, cu codiţă în sus, obraznică de la zâmbetul larg, învingător al feţei.

De dimineaţă, foarte de dimineaţă, conform obiceiului casei, Felix a primit urări de la mulţi ani în următoarea ordine: mami, care abia l-a pândit să deschidă ochişorii împreună cu feţişoara zâmbitoare la prima oră ca să-l îmbrăţişeze, să-l pupe pe obrăjori şi să-i şoptească (doar încă ceilalţi dormeau) la ureche ce avea de zis. Apoi Horica, cu mândrie că şi-a amintit că e ziua lui Felix aproape mai repede decât s-a trezit, l-a luat sus, în patul lui etajat, l-a pupat şi i-a citit o poveste ca să fie el primul care-i dăruieşte un cadou. Apoi tati, somnoros, cu un la mulţi ani şi o încercare semireuşită de pupat obrăjori rotunzi şi moi, doar semi-reuşită din cauza lui Felix care, absorbit de întâmplarea poveştii citite de Horia, nu a vrut să-i ofere decât un picioruş spre pupare. Şi în cele din urmă la mulţi ani-ul de la Kiti întruchipat de un sărut gingaş pe fruntea lui Felix.

După masa de prânz, în formaţia obişnuită pentru această parte a zilei adică mami cu cei trei copii, i-am cântat trei variante de cântece de La mulţi ani, pe care le-a primit cu emoţie. Apoi a suflat de vreo cinci ori în lumânările de pe tortul din postul anterior până a reuşit să le stingă, am aplaudat cu toţii, chiar şi Kiti şi l-am gustat. Mai ales eu, mie, se pare, îmi place cel mai mult din familie. Cu maşinuţa primită în mână.

Acuma doarme şi visează. Ca un băiat mare de trei ani.

5 comentarii:

Ceska777 spunea...

Inca o data La multi ani, Felix! Chiar ca e baiat maaare!

Luminitza spunea...

sa fii sanatos si fericit leutzule , precum numele tau o spune!
bon anniversaire de paris!!!

MihaelaMaria spunea...

de paris ou de bucharest? merci beaucoup!

Luminitza spunea...

exact inainte sa plec la aeroport spre romania, am tzinut sa-ti vad blogul!deci ramane urarea de la paris;-)si apropos, je suis de retour, te reastept cu drag la mine pe blog unde ti-am dat si o leapsha!

MihaelaMaria spunea...

de indata ce voi avea mai mult ragaz voi raspunde si lepsei, multumesc!