miercuri, 11 iunie 2008

Ești ceea ce ești și te iubesc așa cum ești!


Sunt 3 zile de când a împlinit 7 ani. Este o fetiță înaltă, frumoasă, cu părul castaniu deschis, lung și moale, cu o mină serioasă și un aer de înțelept. Este pisicuța. Blândă și tăcută. Și este captivă. În propriul trup și minte.
 
Este a doua aniversare când ne dă un mic semn că ar ști pe ce lume se află. Prima oară a făcut-o acum un an, când a zâmbit vădit emoționată la vederea tortului și a celor 6 lumânări aprinse. Acum, după un an, ziua ei aduce în afară de noutatea vârstei pe care o aniversăm, o altă noutate, mult mai importantă. Știți ce a făcut pentru prima oară în viața ei? Poate vă gândiți că a recitat o poezie sau că a cântat un cântecel? Nu, nu! Poate despre astea peste ceva vreme... A suflat în lumânarea de pe tortul ei!!! Pe care a reușit să o și stingă! Credeți că doar atât poate fi un motiv de bucurie? Ei bine, este inimaginabil, dar este cât se poate de real. Chiar și frații ei, care așteptau cu obrajii umflați să o ajute în cazul în care nu ar fi reușit, au fost încântați de marea ispravă! Bravo, pisicuța mea!!!
 
Sunt sigură că știe cât de mult o iubim! Comunicarea dintre noi a început înainte de vorbe. Și am avut grijă să-i "spunem" că o iubim! Vorbele sunt auxiliare, iar ele, oricum, nu ar valora nimic fără suportul comunicării preverbale. De aceea știu! Că știe. Că o iubim mult de tot!

3 comentarii:

Ileana A. spunea...

Buna,Michele, acum am descoperit blogul tau, bravo ca te-ai hotarat sa scrii, e o usurare imensa,nu-i asa?

O imbratisez pe Kitty si pe fratii ei :)

MihaelaMaria spunea...

Bine ati revenit acasa!
Asa este, imi face bine sa scriu din cand in cand cate ceva despre noi!

Multumesc,
va pup pe toti!

H. spunea...

Am citit blogul lui mami si este foarte frumos.Ma bucur ca te-ai hotarat sa scrii!