Bolboroseli după bal

La balul bobocilor am purtat o pereche de blugi elastici negri și o bluză galbenă, tricotată de mine cu ochiuri largi, ce-mi cădea în falduri peste trunchi și abdomen, purtam părul scurt și numaistiuce în picioare și mă simțeam foarte stingheră, dar mai ales grasă și urâtă. Horica a fost azinoapte la bal, iar eu sunt uimită că mi-am amintit amănuntele de mai sus. Nu m-a lăsat să-i calc cămașa de pe el, mi-a spus că în club este oricum întuneric, eu n-am insistat, știam că și la balul nostru a fost întuneric, deși locul nu se numea club. A plecat cu tatăl lui, mirosea frumos, dar cam apăsat pentru aparatul meu digestiv capricios, însă l-am înțeles, pe întuneric îți rămâne predominant vivace doar simțul olfactiv. Eu nu am avut parfumul meu la balul bobocilor, nici nu cred că mi-ar fi crescut semnificativ încrederea în mine, mă simțeam iremediabil disprețuită. Îi mai scapă, desigur, și lui Horia câte o exclamație alintată, cine să mă placă cu fața asta a mea, dar țin să îi amintesc, bineînțeles, autoironic, că îmi seamănă fizic destul de bine, așa încât nu are de ce-și face griji, cel puțin pe termen mediu-lung, iar el râde, normal că râde, zici că trebuie să mai aștept așadar? Tot el se consolează, îmi spune că fetele au fost îmbrăcate toate în uniformă neagră, cu picioarele mai mult sau mai puțin la vedere, și cu părul lung, maro, căzut peste umeri, așa încât i-ar fi fost greu să recunoască pe cineva sau, mai bine, derutant să încerce să cunoască. Îmi revine iarăși în minte 'deux-pieces-ul' purtat de mine la bal, urâțel ce-i drept, dar original, totodată original ce-i drept, dar degeaba. Hihi.