Alte redundanțe

Este un tip discret, pentru nimic în lume nu s-ar da în spectacol cu bună știință, dar, mai cu seamă, nu îi place să se distreze la comandă. Aș putea crede că sobrietatea îl definește cel mai bine, însă, în realitate, nu are un caracter tocmai domol. Dimpotrivă, devine adesea de-a dreptul exuberant și pasional. Ca atare, Felix afirmă răspicat că nu îi place Halloween, nu îi place să se costumeze, nici să participe la jocuri; oare de ce, asta nu îmi poate spune. Esențial este că îmi spune ce nu-i place. Timid ca mine, dar ferm ca tatăl lui, unii l-ar putea considera un copil dificil. Nu este, profesorii cei mai perceptivi se bucură cel mai mult de inteligența acestui copil. Sunt recunoscătoare acestora, mulțumesc pentru blândețe!
 
Astăzi mă îmbrac asemănător cu fata mea, blugi strâmți pe picior, ea-kaki, eu-maro, cămăși cambrate, ea-gri cu floricele mici, colorate discret în culorile pământului, eu-neagră, uni; o fac instinctiv, nu mă concentrez conștient la asta. Gata îmbrăcate amândouă, ne observ și înțeleg că apropierea fizică de copila mea este expresia legăturii afective firești dintre noi, mă bucură să fiu ca ea și n-am decât să sper că și ea este tot la fel de încântată de mama sa. Printre gesturile de tandrețe față de mine rețin cu drag o anume ocheadă încadrată de o ridicare dulce de sprânceană, cu care mă alintă dimineața în baie, atunci când am senzația, ca o certitudine, că fata își admiră mama.
 
La școală, cu două zile înainte de alegerile prezidențiale:
T: Felix, cu cine votezi?
F: Cu Monica Macovei, normal! Dar tu?
T: Și eu tot cu Monica.
Felix îmi redă acest dialog avut cu colegul său, după ce îi spun că prietena noastră de la Pizza Hut are nevoie de multe voturi într-un concurs de like-uri de Halloween. Îmi spune că îi pare rău că nu are Facebook, însă că dacă eu aș fi avut nevoie de voturi în locul prietenei mele, ar fi făcut imposibilul să mă voteze. Mă gândesc că duminică și noi putem face un imposibil posibil.