A început sâmbătă, a continuat duminică și astăzi, luni, încă ne surprinde din timp în timp cu vorba ei. Kiti vorbește gibberish. Aș completa, Kiti vorbește gibberish foarte clar. Ha, ha. O serie de onomatopee (glosolalie) emise limpede, repetate în viteză, ieșite cu forță din aparatul fonator. Deodată, pentru timp scurt, doar câteva secunde. Limbajul gibberish (îmi place sonoritatea acestui cuvânt) este determinat de dispoziția de veselie și, totodată, o și determină. Îi place să se audă. Și nouă ne place. Una dintre scurtele ei expuneri l-a inspirat pe Horica să o pună pe note. The gibberish blues. Sau mai repede, fiindcă e repede, ritmat, The gibberish funk.
E liniște, doar stârcii ce survolează casa se aud câteodată. Felix stă cu un carnețel în brațe, îl văd că-și dă socoteli de rezolvat. Dacă le-ar fi primit de la școală, s-ar fi supărat, ar fi refuzat să le facă din prima zi de vacanță. De ce trebuie să dăm teste, întreabă el, apoi, de ce primim note. Așa este regula, îi zic, iar el este de părere că degeaba teste, degeaba note. Nu-l contrazic, iar Kiti, la fel, îi dă dreptate râzând, ghegheghighigugugu. Nu vrea nici la cinematograf, fiindcă zice că în vacanță el vrea să se relaxeze. Dar de ce te duci la filme, vreau să aflu ce înseamnă filmele pentru el, iar Felix îmi spune că la cinematograf trebuie să stea și în momentele în care se plictisește. Înțeleg, așa că amânăm filmul pe altă zi, când se va fi relaxat suficient de mult. Acum se relaxează lătrând.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu