Constant într-o schimbare

Să știi, draga mea, că pentru unii constanța nu este ușoară ca un kil de pene, ci, mai degrabă, grea ca un kil de plumb. Uite-o pe Kiti, de exemplu. Îi dai aproape tot timpul aceeași cantitate de afecțiune, fiindcă ești dispusă să oferi cât poți tu și mușchii-ți nu par a se fi atrofiat, însă ea, ba o ia și-o duce surâzătoare în vârful degetului mic de la piciorul stâng (e dreptace), ba o îndeasă în cel mai incomod rucsac sufletesc cu putință și trage cocârjată de ea, târându-se și smiorcaindu-se tulburător. Uită-te la tine, de exemplu, oricât de mult iubești căldura verii, îți vine greu să eliberezi brusc din cizme prea mulți centimetri pătrați de gleznă, de începi să te îndoiești chiar de tine însăți, când te vezi atât de schimbătoare. Tot la fel, oricât de mult îți plac dulciurile, unu, acestea nu trebuie să fie prea dulci (!), doi, nici în cantitate mare. Cât de plictisitoare ați fi dacă ea ar râde în permanență sau tu te-ai îndopa fără limită cu ciocolată? Unde ați ajunge, pe lună, poate? Să fie schimbări! Să abunde impresiile! Să se augmenteze vitaminele lipsă și să se amplifice corul naturii! Iar tu să mai încetezi cu paradoxala ta pretenție de constanță și să-i lasi loc copilei de supape, altfel revendicarea ta va face implozie, să știi, și nu e cinstit, când ea este, totuși, atât de permeabilă la afectiunea ta!