marți, 4 martie 2014

Temporalitate și atemporalitate

Doar cinci cartonașe îi lipsesc albumului cu animale ca să își înceapă odihna, el trăiește încă zile grele, cu răsfoiri și răsrăsfoiri, înainte și înapoi, apoi iarăși înainte, presupun că a început să-l obosească toată această vânzoleală, fiindcă articulațiile încep să-l lase, Felix constată bucuros, îți dai seama, doar trei aurii și două simple, apoi vreau să pornesc schimburile cu dublurile dublurilor, atunci însă rolul mamei se va fi încheiat, ea pare câteodată obosită de marea colectare, precum însuși albumul, noroc că articulațiile ei nu dor, cel puțin nu din această cauză.
 
Și Kiti apare acasă obosită, nu știu de ce, dar oboseala trupului îi vine adesea cu câte un zâmbet agățat de colțurile gurii, se înțelege de ce o prefer ușor ostenită, ca să o pot drăgăli fără să îi simt încordarea cvasiprezentă a trupului, observ astfel că timpul pentru mângâiere cere un strop de lentoare sau nu se cere deloc, atât de neînsemnat poate fi timpul uneori în viețile noastre profund temporale, altfel ce justificare mai au clipele de tot felul și de fericire, de exemplu, dacă nu prin niște suspendări ale timpului prezent, nenumerabile desigur din perspectiva timpului.

Niciun comentariu: