Sunt o mamă de nădejde

Ești o mamă de nădejde, a bătut Felix din gene înspre mine, de mulțumire pentru că i-am găsit sticluța cât un degețel, pe care de două-trei zile o ține pe lângă el, oriunde s-ar afla. În pat se pierd lucrurile sale de obicei, în patul în care încap, pe lângă cei doi băieți ai noștri, zeci de jucărioare și obiecte, nu exagerez. Iată cum iubirea din mult-abuzata expresie 'iubire neconditionata' capătă consistență, se întărește, căci, nu-i așa, să primești iubirea copilului și condiționat, în cazul ăsta, de grija și atenția pentru el, pe măsură ce crește, este la fel de firesc precum firești sunt prefacerile din natură. Îi spun încântată dimineața noastră lui Horica, cel căruia dimineața de joi îi aduce somn profund și trezire domoală, iar el, de drag pentru frățiorul său, mă întreabă dacă a plâns de dimineață pentru că trebuie să meargă la școală după trei zile de pauză, apoi, când află, binenteles că a plâns, râde matur, eram sigur. Mai încolo, după ce exersează tehnici complicate la chitară, ne amintim împreună de lecțiile pe care le-a predat el sfătos colegilor săi, pe când era încă mic, în școala primară, lecții despre cum să mergi ca un velociraptor, mâinile încovoiate pe lângă piept, trei degete răsfirate și încordate și încă două strânse în pumn, aplecat ușor de spate, călcând în pas săltat pe vârful picioarelor, ne amintim cum își sfătuia colegii să iasă astfel la tablă și ne mai amintim de Aqua Marine, a lui Santana, piesă care îi inspira lui Horica cel mic și vesel o turmă înfometată de velociraptori, of.