miercuri, 5 martie 2014

Simplu

Sunt în mall, e o gălăgie infernală, mă doare capul. Lume agitată se perindă pe holurile reci, uriașe, iar din când în când se oprește să se fotografieze cu niște băieți îmbrăcați în treninguri roșu cu galben. Niște fete nici îmbrăcate, nici dezbrăcate, exact ca în poveste, dansează etalându-și indecent nurii. Niște gură-cască cască gura, normal. Nicio figură a băieților ceruți în poze nu-mi spune nimic, par a fi fotbaliști, ceea ce explică atracția asupra trecătorilor. Ceea ce explică și dansul fetelor sau pur și simplu prezența. Ba mai bine, indecența. Și mallurile sunt ca celebritățile, cu cât mai comune, cu atât mai atractive. Comun în alt sens decât simplu.  
  
E simplu. Dacă îl iubesc, n-am voie să îl cert pentru că și-a uitat jerseul la școală, fiindcă, iarăși simplu, l-a uitat, nu l-a lăsat intenționat acolo. Felix are dreptate, când nu e complicată, viața este suficient de simplă încât să nu ne tulbure gândurile. Ha, când nu e complicată, dar când e? De cele mai multe ori, atunci când nu este așa cum crezi tu că trebuie să fie. Bineinteles, există și cazurile fericite, în care lucrurile stau în realitate exact așa cum stau și în imaginația ta. Iată-l, în acest sens, pe Horica grăbindu-se către restaurantul libanez să comande două Sambusek pentru noi doi. Iată-l anticipând corect răspunsul fetei care-i ia banii, referitor la timpul de așteptare. Invariabilitatea celor 'șase minuțele' de așteptare a Sambusekului dă vieții lui Horica simplitatea necesară unui trai lipsit de griji, de neprevăzut, de tulbureală. Doar șase minuțele și simplitatea vieții este asigurată. Apoi savurăm împreună câte un Sambusek. E simplu. 

2 comentarii:

Alexandra spunea...

A fost bun? N-am mancat niciodata.

MihaelaMaria spunea...

ah, noua ne plac f mult, sunt un fel de gogosi cu diverse umpluturi. la restaurantul asta de unde ne luam, au cu o pasta de spanac, cu carne tocata si cu branza. eu le prefer pe cele cu spanac, Horia , cu branza. :)