La o masă festivă am cunoscut două persoane străine care s-au mutat în România de curând. Alt român de la masă le-a promis acestora o primăvară de vis în orașul nostru. Foarte drăguț din partea lui și corect de altfel, întrucât de câțiva ani încoace trecem din iarnă direct în vară, ceea ce înseamnă că primăverii nu-i mai rămâne loc decât în vis.
Am fost la bal și n-am dansat. N-am s-o dezamăgesc pe doamna Steluța, care a stat cu copiii acasă, spunându-i asta, pentru că i-am văzut sclipirea din privire când, la plecare, mi-a urat să devin prințesa balului. Recunosc că nu mi-am putut reține un zâmbet, pentru romantismul din privirea ei, și mai apoi nici un hohot de râs, imaginându-mă într-o atare ridicolă postură. N-am dansat așadar, însă ne-am amuzat teribil din diverse motive stupide sau mai puțin stupide, ca la bal. N-am ieșit prințesa balului, deși aș fi putut să ies, întrucât prinții prezenți la bal chiar au ceva probleme de legitimitate.
Felicitarea de la Kiti a stat în ghiozdan până astăzi dimineață, când am găsit-o. Îmi place foarte mult, este optimistă și semnată chiar de Kiti. I-am arătat-o și am întrebat-o dacă ea a făcut-o. Kiti a tresărit într-un zâmbet complice, da, și-a recunoscut atingerea. Mulțumesc, este tare frumoasă! În plus, colorează semnificativ impresia zilei de 10 martie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu