Note si note

Note dupa discutia de evaluare a primului semestru din clasa intai. Concluzia, Felix este elevul-model. Inainte de concluzie, timiditatea, o recunosc, eu insami am cunoscut-o intim; la baiat se opreste inainte de a putea spune 'nu', ceea ce ma determina sa spun ca timiditatea lui are un grad de manifestare rezonabil. Printre primele mele 'nu'-uri esentiale imi amintesc de acela care a iesit spontan, chiar daca din teama, in fata medicului obstetrician care mi-a propus nasterea prin cezariana. Alta nota importanta, modestia. Copiii care stiu lectiile sunt de trei feluri: cei care stiu, spun ce stiu si se mandresc lumii cu ce stiu, cei care stiu, spun ce stiu, dar nu tin sa isi etaleze reusitele si apoi, cei ce stiu, dar nu spun ca stiu. Se pare ca Felix isi tine rezultatele in discretie, dar isi foloseste cunostintele. E de bine, ba nu, de foarte bine. Mai notez un anume grad de discernamant si incredere in sine, care ii permit sa se retraga in liniste dintr-un grup de copii, pe care el il considera la momentul respectiv incompatibil cu valorile proprii, ceea ce cred ca vine din maturizarea precoce datorata convietuirii cu sora lui. Aici il revad cu ochii mintii pe Horica, atunci, la sapte ani; cum mai seamana fratii intre ei! Inca o nota importanta si gata: sensibilitatea. Daca autismul o poate face pe Kiti sa para, uneori cel putin, lipsita de empatie, baietii nostri sunt inteligenti emotional, n-am nicio indoiala. Bravo, Felix!

Evaluarea anuala a lui Kiti e in toi. Pana la urmatoarea intalnire, cea cu comisia, fata face ceea ce facea si inainte de inceperea evaluarii, anume, invata, se bucura, se supara, danseaza, rade, fuge cu vaza de pe masa, cere biscuiti si apa, ne imbratiseaza etc. De dimineata ii da ajutorul fratelui mai mic, care nu poate ridica sticla de apa sa isi toarne in pahar. 'Kiti, imi torni, te rog, apa in pahar?' Desigur, asa cum face intotdeauna, adica raspunde prompt cererilor noastre, ia sticla cu apa in maini si ii umple pe jumatate paharul lui Felix cu apa. Pune apoi sticla pe bufet, dar, pana sa isi ridice Felix paharul la gura, Kiti o face in locul lui, asadar ii bea apa. Felix nu stie in prima clipa daca sa se supere sau sa rada, alege sa rada, deci rade. Mai face o incercare, asteptand agil momentul prielnic. Reuseste sa-si potoleasca setea.