Felix s-a înscris la școala de schi, iar asta îi dă fiori neașteptați de plăcere

Muntele și întreg peisajul alpin în miezul iernii este astăzi, tot mai obișnuit, mai mult decât unitonal, dar schiul, cu toate derivatele lui, rămâne încă sportul dominant al zonei. Sunt încântată să îl văd și pe Felix încălțat pentru schi, în a doua zi descoperă deja plăcere, în ciuda efortului mare, care se vede în marea umezeală în care plutește pe sub haine până la sfârșitul zilei sportive și pe care îl observăm chiar din timp în timp, atunci când trecem în viteză pe lângă grupa sa de copii, strânși laolaltă pentru inițiere în tainele schiului. A nimerit alături de șase copii din Germania și unul din România, iar instructoarea îi vorbește în engleză. Astăzi aceasta m-a întrebat dacă cred că o înțelege atunci când îi vorbește în engleză, pentru că ei i se pare că nu are reacție la ce îi spune, însă eu știu cum stau lucrurile de fapt. Mă asigur că nu greșesc, întrebându-l direct pe Felix dacă își înțelege profesoara, iar el îmi aruncă o privire ghidușă, ceea ce îmi confirmă faptul că nu greșesc. Îi transmit instructoarei mesajul că totul este în regulă, copilul fiind doar timid, aflu că, mai mult, Felix îi vorbește într-o păsărească necunoscută, dar eu știu că este de fapt o câinească, la fel de necunoscută, cel puțin unei fete de vârsta instructoarei de schi. Nu mă abțin să îi urmez pentru câteva minute pe copii, cred că tuturor imaginea șirului de copilași cu picioare în extensie maximă pe schiuri ne pare măcar drăgălașă, îl întâlnesc pe Felix căzut de pe liftul care îi trage la baza superioară a pistei de copii și îl iau după mine în jos, către baza ei inferioară, ca să îi așteptăm colegii, iar băiatul, legat bine de îmbrăcămintea specială împrumutată definitiv de la fratele lui mai mare, mă surprinde când mă apostrofează că el nu știe să schieze cu viteza asta atât de mică imprimată de mine coborârii. Inutil este să amintesc cât îmi e de drag, numai că nu este despre utilități scrisul meu, cel mult despre utilități sufletești, de aceea reamintesc, ah, cât îmi  e de drag!