Îl văd pe Felix luându-și avânt pentru zece flotări, zece genuflexiuni, zece abdomene. Înainte de dușul serii își măsoară singur mușchii brațelor, privindu-se în oglindă. Este mai încântat de brațul drept, face legătură naturală cu faptul că este dreptaci. Nu-i place deloc să-l știe pe Horica în încurcătură, poate întărirea mușchilor ajută cumva. Își zâmbește singur în oglindă, parcă nici părul nu-i șade prea rău de când s-a lungit.
Aflu despre Kiti că s-a transpus miraculos pe un tărâm al liniștii atunci când i s-a pus muzică pentru relaxare și meditație, că, într-un lotus aproximativ, și-a concentrat întreaga atenție pe un dans straniu, ondulator al mâinilor, că începe să suporte pentru douăzeci de secunde centura care o ține legată de scaun, ca antrenament pentru a putea fi asigurată cu centura în mașină. Îmi aflu iarăși ceva liniște din astea.
Cât scriu asta, îmi fac un test care îmi arată o neașteptată predominanță a emisferei cerebrale drepte față de cea stângă, pe mine, cea despre care eu însămi cred că sunt o persoană analitică, logică, mai degrabă decât o fire artistică. Binenteles, este doar un joc, știința creierului nu acceptă astăzi o atare împărțire, însă mie, care mă știu, orice ar zice vreun test, o gânditoare analitică și logică, rezultatul testului îmi convine și este, în ciuda lui, contraintuitiv, ha.
Mâine e mărțișorul, să vedem, Kiti, ce ne-au pregătit băieții. În cazul în care nu ne-au pregătit nimic, are mama grijă să improvizeze, mergi pe mâna mea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu