Câmpenesc

Ce spectacol! Mai întâi un șorecar aterizând pe lângă o stăncuță, probabil în urmărirea unui șoarece, apoi un iepure de câmp dând să intre în curtea noastră, un grup de fazani aflați la o sezătoare cu alt grup de iepuri, țopăind unii pe lângă ceilalți de parcă s-ar fi jucat împreună și iarăși pe puțin opt iepuri diferiți alergând cu viteză proverbială de-a lungul și de-a latul câmpului ca într-un joc de calculator, țop-țop, de abia-abia am reușit să îi cuprind pe de-a întregul în câmpul limitat al aparatului meu de fotografiat. Amețitoare și superbă reprezentația animalelor de câmpie, astăzi cu eroi inediți, iepurii, nu pentru că nu i-am mai fi zărit în mediul lor, însă pentru că nu i-am putut admira în voie până astăzi. Felix va fi în culmea fericirii, așa cum a fost de dimineață și Horica, cel care i-a observat și care s-a grăbit să își împărtășească bucuria bunicului la telefon. E o trăire bună asta, într-o blândă și însorită dimineață de februarie, într-o casă caldă, inundată de lumină vaporoasă, să stai umăr la umăr cu băiatul tău pasionat de lumea animală la pândă, cu aparatul de fotografiat în mâini, în discreție totală, fără excese în afara atenției maxime, pentru a le surprinde, a le descoperi, a le poza în toată splendoarea lor, căci, trebuie să le recunoaștem animalelor sălbatice frumusețea ce le apare din libertate și diversitate. Bucurie!