vineri, 3 ianuarie 2014

Ușurel

Nimic mai asortat cu zilele noastre leneșe decât culoarea monotonă a peisajului din afara casei. Fără plictiseală, doar calmitate și timp. Cafea, ceai, muzică și mere. Ah, și prea multe prăjituri.  
  
O ușoară răgușeală și două mâini reci o lipesc pe Kiti de mine. Tușește rar, o dată la oră, scurt, lătrător, incomplet. Îi pun palma pe piept și tușesc în fața ei, 'tuseste', îi cer. Mă imită după o încercare eșuată care o face să râdă. Când ragusesti, nu mai ai voce. Dacă oricum nu ai voce, când ragusesti, nu mai ai ce n-ai avut nicicând. În mod logic, răgușeala în cazul ăsta îți dă ceva. Afecțiune.

Prăjituri, afecțiune și cartofi prăjiți. Triadă rarisimă. Vinul roșu ar anula atributul triadei. Cel puțin în zilele astea. 

Niciun comentariu: