joi, 16 ianuarie 2014

O grădiniță zoologică

Râde Kiti de nu mai poate încă de pe la șase dimineața. Asta mă face să îi aleg o rochiță croșetata din dulapul ei înghesuit. Fiindcă este veselă, îi mai strâng și două smocuri scurte, dar dese de păr în două codițe caraghioase, ca două cornițe. Cu două cornițe ascuțite și cu atâtea zâmbete pe chip, lui Felix i se pare că seamănă cu un râs, animalul. Chiar seamănă.
 
Mi s-a făcut un compliment deunăzi, că aș avea mintea ascuțită ca o lamă. Am râs când am primit complimentul, fiindcă prietena mea, Laura, îmi trimisese de curând două fotografii cu lame, animalele, care au fost în clipa aprecierii singurele lame din mintea mea. Apoi am mulțumit.
 
Felix a rămas puțin dezamăgit de statura giganotozaurului din expoziția dinozaurilor argentinieni, aceasta părându-i-se cam neînsemnată. Adevărul este că în poveștile pe care el le plăsmuiește dimensiunile, în general, ating cote ridicole. Iată, în exemplul cel mai recent de poveste, străbunicii lui Spotu-dinozauru au ales să facă o croazieră pe FeriboTitanic, un vas gigantic, ce a avut nevoie de nouă aisberguri ca să naufragieze, spre deosebire de caraghiosul său omolog din realitate. In plus, toți pasagerii au supraviețuit, inclusiv câinele lui Pet, străbunicul.
 
Ghidul acestei expoziții, un domn foarte amabil și prea dornic de a-și împărtăși cunoștințele publicului răzleț al zilei, ne-a prins pe mine și pe Felix cu atenția și interesul mari, așa încât ne-a povestit cu pasiune despre expoziție, urmărindu-ne îndeaproape prin sala întunecată. Nu sunt însă sigură că intersul de a ne împărtăși din tainele paleontologiei a ținut complet de propria sa pasiune, întrucât în tot timpul ăsta, un alt domn, mai tânăr si mai insistent, ne-a fotografiat din toate pozițiile pe care normele sociale i le-au permis, probabil pentru a săvârși un articol sau altceva asemenea, iar la un moment dat, unicul mod prin care Felix l-a putut opri pe ghid din expunere, ca să afle ceva, a fost să ii strige, 'domnule, domnule'. Asta l-a oprit.

Aseară l-am rugat pe Horia să îi citească lui Felix capitolul de carte în locul lui tati, care a lipsit de acasă, iar fiindcă nu prea avea chef, s-a gândit să condiționeze efortul de îmbrățișarea lui Felix pe tot timpul în care îi va citi. Felix se pare că a refuzat, dar a reușit cumva să-l 'oblige' pe fratele mai mare să îi citească. Lipsa lui Horia de chef a dispărut pe măsură ce a înaintat în capitol, chiar și în absența îmbrățișării. Apoi Felix a adormit liniștit până în noapte adâncă, atunci când un coșmar l-a trezit din somn și l-a adus lângă mine. Când doarme ghemuit lângă mine este foarte mic. Dacă îmi las nasul pe obrazul lui fin, nu mai am probleme cu insomnia.












Niciun comentariu: