marți, 28 ianuarie 2014

Nu compătimi copilul 'cuminte', poate asta e natura lui!

Pornesc de la discuțiile pe tema acestui articol iscate pe facebook-ul unei prietene, pe scurt, libertate versus responsabilizarea copilului, am niște idei despre copiii care par din exterior niște copii 'cuminti', prea supuși, fără dorința de a se exprima pe ei înșiși, așa-zișii copii-roboței. Din start spun că nu cred că există copii-roboței în afara temperamentului care le-ar permite manifestările ce ne determină pe noi să îi  etichetăm astfel. Cu alte cuvinte, în ciuda stilului părintesc de educare a copilului, acesta devine 'copilul-robot' (ah, cât urăsc această sintagmă) numai în cazul în care natura lui interioară îi cere atare comportament pentru a se împlini. Nici măcar copiii cu dificultăți de învățare, pentru care aceste comportamente învățate (reguli), cele care ne fac pe noi să îi numim 'roboței', să recunoaștem, cu ceva aroganță, așadar nici măcar acești copii nu acționează ca niște roboței decât pentru o scurtă vreme, atât cât le este necesară pentru a își însuși niște deprinderi. Este adevărat că nouă ne vine ușor să îi numim 'roboței' pentru că atât înțelegem din ei, nu neapărat fiindcă nu suntem în stare de mai mult, ci poate din neatenție, poate din superficialitate, poate din alte motive, dar eu cred cu tărie că, dacă într-adevăr ne apar în acest fel, aceasta se datorează în mare parte modului lor inteligent de a se adapta lumii lor, folosindu-se de comportamente tipice de 'scapare', evadare, adică exprimându-se cât se poate de rațional în condițiile date lor atunci și numai atunci când apărem noi în ecuație cu observațiile noastre. Este destul de simplu să înțelegem că, datorită faptului că 'meseria' de părinte are calitatea de cvasi-universalitate în populația umană a Pământului, a emite reguli și manuale de însușire a meseriei cere selectarea unui public țintă restrâns, bine ales, dornic să își confirme propriile alegeri,  așadar adevărata valoare pe care noi, părinții, o putem aduce în educația copiilor noștri nu ține neapărat de respectarea unor norme, ci este foarte subtilă și se referă mai ales la a ne adapta pe noi înșine la nevoile variate și variabile precum fulgii de nea ale copiilor. Carevasazică pretenția de a induce copilului spirit liber mai degrabă decât unul supus, noi și numai noi, ca părinți competenți ce sperăm să fim, este o exagerare, un fel de forțare a norocului de a fi devenit părinți (sâc).

4 comentarii:

Maria spunea...

Multumesc, bobarnacul vine la fix! Era cat pe ce sa cad si eu in capcana asta, desi copilul meu undeva pe la mijloc. Trebuie sa imi notez undeva, sa nu mai fac prostia asta de a-mi incadra mereu copilul in categorii definite de altii.

MihaelaMaria spunea...

cred ca asa ar fi cel mai sanatos pt parinte si pt copil, sa nu fie 'bagat' cu forta in niste sabloane prestabilite. tot in contextul de fata am citit un articol despre cum scadem noi fara sa vrem sansele fetitelor de a fi, sa zicem, bune inginere sau matematiciene, dandu-le jucaii pt fetite si refuzandu le jucariile de baieti, gen lego sau altele. Mie asta mi se pare o prostie, pt ca oricum copilul va fi ghidat de imaginatia sa catre jucariile si jocurile care ii plac, iar o papusa, de ex, poate fi folosita la fel de bine ca un obiect constituit din piese detasabile, cum poate fi folosita si la imitat o mama cu bebelusul ei. In plus, cunosc eu insami o seama de fete/femei care sustin ca au fost atrase de jocul baietilor si s-au jucat cu ei, in ciuda tonelor de papusi care probabil ar fi salasuit in vreun colt acasa la ele. ce sa zic, sunt multe de analizat, revin totusi cu o concluzie care mie imi e destul de clara, anume ca suntem cam aroganti cand credem ca avem atat de multa influenta asupra copiilor nostri, incat sa stim ce ii implineste pe ei, evident fara sa neg importanta pe care o avem in formarea lor. Sper ca am avut ceva coerenta

Alexandra Albu spunea...

Oauuuu m-ai uns pe suflet, jur! Nu mai pot cu "conferentiarii" si cu blamarea "copiilor cuminti". Sa fim seriosi, niciunul nu e "cuminte"... dar cu un pic de stradanie din partea parintilor dispusi sa asculte curentele noi de "parenting" precis pot deveni extrem de prost-crescuti. :)

MihaelaMaria spunea...

ha, ha, cam asa, sunt multe lucruri bune de aflat de la anumiti conferentiari, cum ii numesti, insa aplicate ignorand bunul simt dau adesea rezultate neplacut surprinzatoare. Multumesc pt raspuns, ma bucur cand bucur. :)