Despre diferențe certe

Există vreo diferență între cuvântul scris și cel rostit? Aceasta este o întrebare retorică, întrucât răspunsul ei ține mai degrabă de intenția de a argumenta decât de noima de a exista. Cuvântul rostit are adesea acea notă de autenticitate dată de spontaneitatea vorbirii, pe când cuvântului scris i se acordă șansa unei alegeri prudente, o șansă, într-adevăr, însă una care se va decompensa adesea prin mai puțină naturalețe.  Desigur, nu întotdeauna naturalețea unui text scris ține de lipsa alegerilor grijulii ale cuvintelor sale, aș putea afirma contrariul, mai ales când este în discuție un text literar. Tot ca o consecință a presiunii timpului în vorbire, efectul cuvântului rostit, comparativ cu al cuvântului scris, este mai puternic pe moment, așadar efectul său cunoaște vârful de intensitate în prezent, prezentul vorbirii, pe când răsunetul cuvântului scris are o aparență mai blândă, împotriva faptului că se manifestă prelung, de-alungul timpului viitor. Tot în aceeași notă, cuvântului, acestei asocieri simbolice de sensuri cu sonorități, i se poate atribui diferit durabilitatea percepției fizice asupra lui, cuvântul rostit având incontestabil acea notă de volatilitate a clipei prezente ce se preface implacabil în trecut, iar cuvântul scris generând indefinit impresii asupra cititorilor. Mai găsesc acum, la o analiză superficială a subiectului, încă un nivel de diferențiere a celor două tipuri de cuvinte, anume, nivelul de pudoare al mânuitorului de cuvinte, determinant pentru estetica scriiturii și a vorbirii, însă totodată fără să se afle într-o relație proporțională cu aceasta, din acest punct de vedere cuvântului scris asigurându-i-se adesea o cenzură împotriva indecenței.