Eu nu-mi amintesc senzațiile de la primele cuvine, propoziții citite, nici despre momentul primei cărți citite. Horica spune că la vârsta fratelui său ar fi citit deja un roman de Jules Verne. Se prea poate, la aceeași vârstă, Horica era deja în clasa a doua. Dacă aș crede că a împinge copiii de la spate să depășească nivelul de cunoștințe tipic pentru un anumit nivel, ar duce la o dezvoltare cognitivă mai accentuată decât ar face-o un ritm sănătos, firesc, atunci aș folosi ce am scris anterior ca pe un argument favorabil. Dar nu cred asta, este doar un tip de adaptare. Știu însă că a le oferi copiilor instrumente pentru cunoaștere nu le poate decât stârni apetitul pentru a descoperi și a învăța. Într-un fel asemănător stau treburile și cu emoțiile copiilor, se ajustează din necesitate la cerințele noastre excesive, atunci când sunt astfel, dar potrivirea cu emoțiile și aspirațiile noastre este una artificială, care nu ține sau ține cu prețul unor diformități sufletești pe termen lung. Dezvoltarea emoțională, ca cea cognitivă, ține tot de abilitatea părintească de a îi da copilului idei despre cum să-și recunoască, să-și înțeleagă nevoia anumitor stări și trăiri, precum și libertatea de a și le exprima.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu